Citate de John Galsworthy

Timpul este modalitatea naturii de a face sa nu se intample toate deodata.

Anii schimba lucrurile, le distruge, le ingramadeste - ingrijorari si necazuri.

Timpurile se schimba si noi ne schimbam odata cu ele.

Timpul va istorisi posterității. Este un guraliv: vorbește neîntrebat. (Fragmente)

Timpul care mi-a fost dat, să-l prelungească dragostea. © CCC

Nu poti omori timpul fara a insulta eternitatea.

Timpul... el fiecarui lucru ii dezvaluie pana la urma cusururile ascunse si, fiind parinte al adevarului si judecator nepartinitor, stie sa dea sentinta dreapta de viata si de moarte tuturor lucrurilor.

Nu te teme de clipă! aşa cântă glasul eternităţii.

Cine poate spune De ce maine, Ziua de azi va fi ziua de ieri… © CCC   Who can say Why today, Tomorrow, will be yesterday… Lord Byron

Timpul este ceva care mă interesează foarte mult - trecutul și prezentul și modul în care trecutul apare pe măsură ce oamenii se schimbă. © CCC

Timpul se răzbună pe cei care-l ignoră. (Frédéric Ozanam) © CCC

Era o asemenea zi de primăvară ce insuflă unui bărbat un dor inefabil, o dulceață dureroasă, o nostalgie care îl face să stea nemișcat, să se uite la frunze sau la iarbă, și să întindă brațele pentru a îmbrățișa nici el nu știe ce. (Forsyte Saga) © CCC

Timpul este substanța din care sunt făcut. (Anchete, 1946)

Tot ceea ce are timp, exista.

Omul... care poate zice, "prieteni, nu mi-am pierdut vremea" si care consacra toate momentele sale lucrarilor utile, a gasit arta de a multiplica timpul.

Este timpul sa se reaprinda stelele. Pentru a se dovedi “francez adevarat”, Apollinaire se inroleaza in armata in 1914. Repartizat in Regimentul 96 Infanterie, este ranit grav la cap de o schija de obuz, pe 17 martie 1916, fiind supus unei trepanatii craniene. In timp ce era in convalescenta, a scris piesa Mamelele lui Tiresias din care este extras acest citat: “Il est grand temps de rallumer les étoiles”. Este de la sine inteles cum cineva care a vazut ororile Primului Razboi Mondial, din transee, sa doreasca sa redestepte ceea ce a fost frumos in lume pana atunci: “Este timpul sa se reaprinda stelele…”. © CCC

Timpul a fost asemuit cu un fluviu, dar deosebirile sunt mari - nu poti, de pilda, sa-l traversezi, e cenusiu si curge molcom, e imens cat insasi lumea, n-are poduri si nici trecere prin vad; si totusi, din cate spun filozofii, poate curge si inainte si indarat; calendarul il urmeaza insa intr-un singur sens.

Totdeauna rasuna in preajma noastra o muzica, care ne vrajeste gandurile, ne subjuga inimile si ne sileste sa ne potrivim pasul dupa tactul ei. O muzica ce ne imbata, si ne sugereaza ritmul unui joc salbatic sau al unui mars funebru, ritmul unei romante visatoare sau al unui imn razboinic. Muzica aceasta: spiritul timpului.

Umanismul este crezul celor care cred ca, in cercul misterului invaluitor, destinele oamenilor sunt in mainile lor.

Timpul e arta cea mai mare a omului.