Timpul a fost asemuit cu un fluviu, dar deosebirile sunt mari – nu poti, de pilda, sa-l traversezi, e cenusiu si curge molcom, e imens cat insasi lumea, n-are poduri si nici trecere prin vad; si totusi, din cate spun filozofii, poate curge si inainte si indarat; calendarul il urmeaza insa intr-un singur sens.
Canalului ii place sa creada ca fluviile nu au alta menire decat sa-i aduca apa.
Trebuie sa ai o inima mare pentru a varsa lacrimi. Izvorul fluviilor mari se gaseste in varful muntilor care se invecineaza cu cerul.