John Galsworthy

John Galsworthy, 14 aug. 1867 – 31 ian. 1933, romancier și dramaturg britanic. Premiul Nobel pen­tru Literatură, 1932. A trăit 66 de ani.

Provenind dintr-o familie bogată, a studiat dreptul la Oxford. A absolvit în 1890, însă nu a practicat avocatura. Prietenia care îl lega de romancierul englez Joseph Conrad l-a impulsionat să scrie.

A publicat mai întâi câteva nuvele sub pseudonimul John Sinjohn. Interesat de scrierea dramatică, a început să scrie o primă piesă, The Silver Box (Tabachera de argint, 1906), care a devenit un succes.

A urmat imediat romanul The Man of Property (Proprietarul, 1906), primul volum al romanului Forsyte, cea mai cunoscută lucrare a sa. Acest ansamblu de nouă romane și mai multe nuvele formează ciclul romanesc impozant, ale cărui titluri au fost publicate între 1906 și 1933. Acesta constituie o frescă a societății britanice de la sfârșitul erei victoriene și abordează primele decenii ale secolului al XX-lea, prin intermediul unei familii, Forsytes, de-a lungul a patru generații.

În plus față de ciclul legat de familia Forsyte, Galsworthy a publicat alte câteva romane, inclusiv The Island Pharisees (Insula fariseilor,1904) și numeroase piese, dintre care cele mai faimoase au fost Strife (Vrajba, 1909) și The Skin Game (Escrocheria, 1920).

O mare parte a operei sale ascunde un comentariu social caustic, denunțând în special rigiditatea sistemului de clase din Anglia. Sensibilă la evoluția necesară a statutului femeii în societate, soția, privată de drepturile și aspirațiile ei și forțată să se supună unei căsătorii nefericite, este, de asemenea, o altă temă recurentă.

Romanele sale și, în special, cele două trilogii ale sale (Forsyte Saga, 1906-1921; Comedia modernă, 1924-1928) descriu doar clasa sa socială, marea burghezie (clasa mijlocie superioară), mai întâi cu sarcasm, apoi cu nostalgie.

Eroul său, Soames Forsyte, un vestigiu al epocii victoriene în lumea tulbure de după război, se confruntă cu trecerea tragică a timpului. Dar nu există o privire interioară în acest conservator care se limitează la ilustrarea evoluției sociale din exterior.

Opera sa teatrală reflectă convingerile sale umanitare și compasiunea sa (Justiție, 1910; Loialitate, 1922).

Opere principale:

Forsyte saga (Proprietarul, Vara târzie a unui Forsyte, Încătușați de lege, Deșteptare, De închiriat), 1906 -1921; continuările la Forsyte saga: Comedia umană (Maimuța albă, Lingura de argint, Cântecul lebedei) și Sfârșit de capitol.

Romane: Vila Rubein (Villa Rubein), 1900; Insula fariseilor (The Island Pharisees), 1904; Proprietarul (The Man of Property), 1906; Conacul (The Country House), 1907; Fraternitate (Fraternity), 1909; Patricianul (The Patrician), 1911; Floarea întunecată (Dark flower), 1913; Încătușați de lege (In Chancery), 1920; De închiriat (To Let), 1921; Cântecul lebedei (Swan Song), 1928; Dincolo (Beyond), 1917;

Teatru: Tabachera de argint (The silver Box), 1906; Șase piese scurte (Six Short Plays), 1921; Loialitate (Loyalties), 1922;

Povestiri: La bursa Forsyte (On Forsyte Change), 1930; Soames și steagul (Soames and the Flag), 1930;

Eseuri: Hanul liniștit (The Inn of Tranquillity), 1912; Castele în Spania (Castels in Spain), 1927;

Critică: Crearea personajului în literatură (The Creation of Character in Literature), 1931.