Citate de John Galsworthy

Crisalida se sfarama cand zboara fluturele. De ce te-ai plange, ca de la tine, nimicindu-te, a plecat libera in lume ideea pe care ai hranit-o din insasi fiinta ta.

Lumea e o scena nepasatoare si nesimtitoare pe care vietile pasesc tantos sau se furiseaza si se aduna prin ungherele-i intortocheate.

E ciudat cum se pot gandi oamenii la moarte cand e atat de facut in viata... Nu te odihnesti niciodata pentru munca ce ai facut-o, ci pentru aceea ce o vei face.

Uite-aşa ţi se face dor de moarte. Ca să nu mai vezi, să nu mai auzi.

Sinuciderea nu este un eroism: este o lasitate. Eroii adevarati indura viata asa cum e. Ei se revolta, ei plang, ei lupta pentru a o imbunatati, dar nu dezerteaza.

Sinuciderea nu poate fi privita decat ca slabiciune. E mai usor sa mori decat sa induri neclintit o viata chinuita.

Nu cred in viata de apoi, dar o sa-mi iau lenjerie de schimb cu mine.

Omeneste vorbind, moartea are si o parte frumoasa; pune capat batranetii.

Psihologia este exprimarea în cuvinte a ceea ce nu se poate exprima cu ajutorul acestora.

Moartea este ingrozitoare, dar si mai groaznic ar fi gandul ca vei trai vesnic si nu vei muri niciodata.

Fiecare dintre noi va muri singur. (Cugetari) Blaise Pascal “Suntem nişte caraghioşi dacă ne bizuim pe tovărăşia semenilor noştri! La fel de nevolnici şi neputincioşi ca şi noi, ei nu ne vor ajuta; fiecare dintre noi va muri singur. Trebuie, aşadar, să ne purtăm ca şi cum am fi singuri.” Moartea este o experiență solitara ce nu poate fi împărtășită cu nimeni. Se poate afirma, de asemenea, ca ea ne caracterizează, pe fiecare in parte, prin felul in care are loc si prin modul in care este intampinata. Moartea este o experienta individuala, singulara, imposibil de împărtășit. © CCC

Inainte de a ma naste, am fost o vesnicie intreaga ”nimic”. De ce ma tem acum de aceeasi ”inexistenta” cu care am avut o vesnicie timp sa ma obisnuiesc si-n care am fost deja? Nu inteleg.

Imi place sa ajut oamenii care se ajuta singuri.

Faptul ca toate vietile de pe pamant se sfarsesc cu moartea nu dovedeste ca moartea e tinta vietii.

Moartea poarta in ea samburele vietii.

Un pericol este cu atât mai mare cu cât este mai puţin probabil.

Moartea loveste nepartinitoare cu lovituri de picior in usa saracului ca si in portile imparatilor.

Ce dulce mor şi fără suferinţă zăpada, norii, zilele şi umbrele.

Moartea nu e de temut, numai ideea ingrozitoare despre ea o face de temut.

Cat de profunda poate fi o iubire si cat de desavarsita poate fi uitarea.