Mă-ntreb ce-ar putea să însemne
Mâhnirea din sufletul meu.
E-o veche poveste, pesemne,
Ce-mi stăruie-n minte mereu.
E clipa când se înserează,
Iar Rinul curge domol.
Mai arde o ultimă rază
Pe creștetul muntelui gol.
Mai mândră-ntre mândre fecioare,
Cu părul de aur, stă sus.
Cosița și-o piaptănă-n zare
De aur scăldată-n apus.
Se piaptănă-n raza-aurie
C-un piepten de aur, cântând.
Vrăjită-i acea melodie,
Descântecul ei de ne-nfrânt.
Vâslașul ascultă din luntre
Și-un dor îl încearcă nespus.
Cum poate el stânca s-o-nfrunte
Când ochii lui cată în sus?
La urmă se pierde-n vâltoare,
Furat de mirajul bălai,
De vină a fost mi se pare,
Cu cântecul ei, Lorelei.
(Lorelei)
Incepi sa mori atunci cand pe nici un plan de activitate nu te mai poti depasi.
Orgoliul nu e decat o varietate a egoismului.
Moartea este ingrozitoare, dar si mai groaznic ar fi gandul ca vei trai vesnic si nu vei muri niciodata.
Moartea, ca si viata, isi are tainele ei de dureri si de voluptate: totul e sa le cunosti.
Pierzi in viata ani si la moarte cersesti o clipa.
Dacă moartea ar fi un bine, atunci zeii nu ar fi nemuritori.
(Poeme și fragmente)
© CCC
Plangand tu ai venit pe acest pamant;
amici, ce te-asteptau, te salutau zambind;
dar sa traiesti astfel incat cand te vei stinge
sa parasesti zambind amicii ce te-or plange.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.