Eu nu ştiu ce poate să fie
Că-mi sună mereu în urechi
Cu veşnica-i melancolie
Un basm din zilele vechi.
Se-ntunecă fără de veste,
Lin apele Rinului curg,
Şi cresc ale munţilor creste
Măreţ strălucind în amurg.
Pe stâncă un chip de femeie
S-arată din negură blând,
Brăţara-i de aur scânteie,
Ea-şi piaptănă părul cântând.
Ea-şi piaptănă părul şi cântă
Un cântec de vrajă al ei;
Te farmecă şi te-nspăimântă
Cântarea frumoasei femei!
Pescarul, nebun, se repede
Cu luntrea lui mică şi, dus,
Nici valuri, nici stâncă nu vede,
El caută numai în sus.
Vâltoarea-l izbeşte de coasta
Stâncoasă, şi moare-necat:
Loreley a făcut-o aceasta
Cu viersul ei fermecat.
(Lorelei)
(Traducere de Șt. O. Iosif)
Romanii nu ar fi avut nicidecum timp suficient pentru a cuceri lumea, dacă ar fi trebuit mai întâi să înveţe limba latină.
Inteligenţa artificială contribuie cel mai mult la răspândirea prostiei naturale.
Prostia este infinit mai fascinantă decât inteligența, inteligența are limitele ei, prostia, nu.
E prost cel care nu-i recunoaşte pe proşti, dar mai prost e cel care, după ce i-a recunoscut, nu se îndepărtează de ei.
O natiune nu poate fi regenerata daca regimul ei nu dovedeste o inalta forta morala. Aceasta forta regenereaza.
Caracteristica vestimentară a prostului constă în dorința irezistibilă de a se îmbrăca la fel ca toți ceilalți.
(Manual de bune maniere)
© CCC
Mare paguba aduc prostilor cei care ii lauda.
Fiecare om in parte este o lume care se naste si moare odata cu dansul; sub fiecare piatra funerara zace o istorie a lumii.
…Muzica este poate ultimul cuvant al artei, dupa cum moartea este ultimul cuvant al vietii.