Citate de Heinrich Heine

Omul nu traieste numai pentru sine. El trebuie sa lupte pentru binele altora, tot atat de mult cat pentru binele propriu.

Pe nedrept se plange omul de faptura lui, cum că fiindu-i neputincioasa si de scurta durata, este pusa mai mult sub carmuirea intamplarii decat a vredniciei lui. Caci dimpotriva, gandindu-te bine, n-ai putea gasi nimic mai maret si mai de seama ca faptura omului si ai vedea ca firii omenesti ii lipseste mai mult straduinta decat vlaga si indelungata vietuire.

Oamenii sunt răi, mincinoşi şi lacomi. Nu respectă nimic şi nu se gândesc decât să-şi cultive propriile lor vicii, chiar dacă ar fi să vină după ei potopul.

Oamenii se aseamănă cu norii: apar și dispar fără să lase nicio urmă. Doar arareori, câte unul din ei, se preschimbă în ploaie, în ceva folositor. Scriitorul, din acest punct de vedere, e o ploaie benefică... Să planteze suflet acolo unde el nu există – iată adevărata menire a unui scriitor.

Cat de ciudata este indeobste aceasta faptura cu doua picioare, omul: implantat in tina, si lovindu-se cu crestetul de cer, capabil, atata vreme cat este flamand si framantat de pofte nesatioase, sa nascoceasca cele mai josnice ganduri, pentru a-si indestula trebuintele firesti, dar avantandu-si numaidecat gingas si gratios simtamintele si mintea spre nori, de indata ce are o farama de paine in pantec si si-a potolit poftele.

Omul este păstorul Ființei Supreme. (Scrisoare despre umanism, 1947)

Omul este propriul său Prometeu. (Istoria Franței)

Omul se naște cu simțuri și facultăți; dar nu aduce cu sine nici o idee când se naște: creierul său este o tabula rasa care nu a primit nici o impresie, dar care este pregătit să o primească. (Reflecții asupra instrucțiunii publice) Tabula rasa: în latină, tablă ștearsă / curată / nescrisă. © CCC

Orice om are în el dubla nostalgie a superiorităţii intelectuale și a purităţii morale. În orice spirit două aripi tind să se deschidă: geniul și sfinţenia. (Așa grăit-a Zarathustra, 1883-1885)

Numai cand se ridica pana la starea civila, omul devine om cu adevarat, actionand potrivit legilor morale, ascultand de ratiune, iar nu de instinct: pana aici, este un ani­mal stupid si marginit, robul poftelor sale.

Nu esti mandru cand te gandesti ca zeii, obisnuiti cu lumina si vesnicia, daca s-ar cobori pe pamant n-ar putea suporta greul acestei vieti, in vreme ce tu invingi si nazuiesti spre culmi?

Omul este o frânghie întinsă între animal şi supraom, o frânghie deasupra unei prăpăstii. (Așa grăit-a Zarathustra, 1883-1885)

Multe minuni sunt pe lume, dar nu este niciuna mai mare decât omul. (Antigona)

O fiinţă umană este o parte din tot ceea ce numim "Univers"... O parte limitată în Timp şi în Spaţiu. © CCC  

Sunt vesel de toate izbucnirile vietii, de toate luminile cerului, de toate slabiciunile primaverii. Sunt trist de toate amurgurile si de toate nostalgiile. Sunt puternic de toate dezlantuirile furtunii, de toata nepasarea sfarsitului. Sunt slab de toate amagirile si de toate induiosarile. Sunt bun ca privirea unui copil ingenuncheat spre rugaciune. Sunt crud ca razvratirea unui nedreptatit: SUNT OM.

Sub inegalitatile de tot felul, diferente de sex, de varsta, de rasa, de forta fizica, dincolo de deosebirile de inteligenta si de vointa, intre toti membrii comunitatii umane, se gaseste un caracter comun, identic, se gasesc semnele care evidentiaza calitatea omului, calitatea de a fi in acelasi moment o fiinta vie, cugetatoare, constienta. Acest caracter, marginit la acesti trei termeni esentiali, exista in fiecare om in grade diferite, dar nu poate fi suprimat din nici un om.

Omul este în esență o ființă înșelătoare, întotdeauna și în orice. (Păsările) © CCC

Oamenii sunt diferiti in viata, dar asemanatori in moarte. © CCC

Nu exista decat o singura intelepciune, si aceasta are anumite limite; exista insa o mie de prostii fara mar­gini.

Omul nu este nimic altceva decât înşiruirea faptelor sale. (Enciclopedia științelor filozofice, 1817)