In stare naturala, omul e lup fata de om. (Homo homini lupus)
Thomas Hobbes
Hobbes considera că starea naturala este o stare de război a tuturor împotriva tuturor. Pentru că oamenii au aceleași nevoi de satisfacut, in timp ce bunurile materiale sunt limitate, pentru că fiecare poate pretinde o superioritate asupra altora, se vor naste în mod necesar conflicte sângeroase, care ar putea pune specia umana in pericol. De aceea, intrarea în societate apare ca fiind necesară.
Ganditori precum Thomas Hobbes, John Locke, J.-J. Rousseau au imaginat o stare naturala în care oamenii traiau într-adevar astfel, fara a-si reglementa reciproc comportamentele. Asa cum spunea Hobbes, în acea stare a naturii fiecare se afla într-un razboi continuu cu toti ceilalti (bellum omnium contra omnes): urmându-si propriile interese, oamenii nu tineau în nici un fel seama de interesele celorlalti, omul era lup fata de om (homo homini lupus).
In acea stare, individul se simtea în nesiguranta; viata si bunurile îi erau amenintate. De aceea, oamenii au consimtit, desi cu pretul renuntarii la unele din drepturile lor, sa formeze o comunitate care sa-i apere de invazia strainilor ori de nedreptãtile unuia împotriva altuia. Oamenii au acceptat un fel de pact ori contract social, de felul: renunt la dreptul meu de a ma conduce singur si autorizez pe acest om sau grup de oameni sa asigure drepturi si obligatii pentru toti, cu conditia ca fiecare alt om sa faca la fel. Astfel a luat nastere statul.
© CCC
Scopul vietii este de a fi traita si a trai inseamna sa fii constient de tot ceea ce exista: sa fii fericit, sa te imbeti, sa te lasi cuprins de seninatate, sa te bucuri de aceasta lume incantatoare!
Omul ideal este acela care în mijlocul celei mai profunde tăceri și a celei mai mari singurătăți găsește activitatea cea mai intensă, tot el reușind ca în mijlocul activității celei mai intense să găsească liniștea și singurătatea deșertului.
Timpul tau este limitat, nu il risipi ducand o existenta care nu iti apartine. Nu fi prizonier al dogmelor care te obliga sa traiesti supunandu-te gandirii altora. Nu lasa zgomotul din afara sa iti inabuse propria voce interioara. Ai curajul sa iti urmezi inima si propria-ti intuitie. Si una si cealalta stiu ceea ce iti doresti cu adevarat sa devii. Restul este mai putin important. Fii nesatios. Fii nebun.
© CCC
Omul este ca marea: are flux si reflux.
Nu e de-ajuns doar să trăiești... trebuie să ai soare, libertate și o floare mică.
© CCC
A trai este cel mai rar lucru din lume. Majoritatea oamenilor exista, atata tot.
Viata este arta de a trage concluzii suficiente din premise insuficiente.
Poate că n-am trăit în propriul meu corp; poate că am trăit viața altora... Viața mea este o viață făcută din toate viețile: viețile poetului.
(Mărturisesc că am trăit, 1974)
Asta e ceea ce te face viu. Să iubeşti în ciuda tuturor lucrurilor. Fără să aştepţi nimic în schimb.
(Dragostea mea, viața mea)
© CCC
Omul nu este nici inger, nici animal: nenorocirea este ca cine vrea sa devina inger devine animal.
Orice zi este buna, daca nu, atunci la ce bun sa ne mai trezim?
Trăiește, zic, și gustă prezentul, n-aștepta:
Culege de pe-acuma toți trandafirii vieții.
(Traducere Ștefan Augustin Doinaș)
Vivez, si m'en croyez, n'attendez à demain :
Cueillez dés aujourd'huy les roses de la vie.
(Quand vous serez bien vieille, au soir, à la chandelle, Sonnets pour Hélène)
Am vrut să trăiesc viața interioară a fiecărui om pe care l-am văzut, să privesc lumea prin ochii lui.
© CCC
Esentialul, in viata, nu este niciodata exprimat.
Nu trebuie să permitem ceasului şi calendarului să ne împiedice să vedem că fiecare clipă a vieţii este un miracol şi un mister.
Unii concep viata ca un râu, in voia caruia nu ai decat sa te lasi, ca sa ajungi la ţarmuri inflorite. Altii o concep ca un curent, in susul caruia trebuie sa inoti voiniceste, cu speranta indoielnica de a ajunge la un mal aspru, unde sa-ti odihnesti capul obosit.
Viata e mai tare decat moartea.