Citate de Paul Claudel

Traita, viata fuge, descrie zig-zaguri si curbe, de care insul nu e intotdeauna informat si riguros raspunzator.

Omul este făcut să trăiască și nu pentru a se pregăti să trăiască.

Viata este un drum lung, marcat de panouri indicatoare, asa ca sa stii, atunci cand iti urmezi calea, nu ai nevoie sa iti pui tone de intrebari. Evita ura, gelozia, rautatea. Nu iti ascunde gandurile, actioneaza astfel incat viziunea ta asupra lumii sa devina realitate. Trezeste-te si traieste. © CCC

Viața, in esenta, este solitara, iar oamenii casatoriti si necasatoriti difera doar prin faptul ca noi ne simtim singuri atunci cand suntem cu noi insine, iar ei se simt singuri atunci cand sunt impreuna. (Amintiri si suveniruri) © CCC

Cum să reușești în viață - un dodecalog al comportamentului Vorbește – Încet Mănâncă – Cu plăcere Respiră – Profund Dormi – Suficient Îmbracă-te – Confortabil Acționează – Cu bun-simț Muncește – Cu răbdare Gândește – Diferit Comportă-te – Decent Câștigă – Cinstit Economisește – În mod regulat Cheltuiește – Inteligent (Anonim) © CCC

Viaţa nu este dată nimănui în proprietate, ci este dată tuturor ca să o folosească. (De rerum natura / Despre natura lucrurilor) © CCC

Ce pretuieste viata fara lupta, fara iubire? Vesnica intrecere e viata si insasi lupta-i tinta omenirii.

Your living is determined not so much by what life brings to you as by the attitude you bring to life; not so much by what happens to you as by the way your mind looks at what happens. Modul tau de viata nu este decis atat de mult de ceea ce iti ofera viata, cat de atitudinea pe care o ai in viata; nu atat de mult de ceea ce ti se intampla, cat de modul in care mintea ta analizeaza ceea ce se intampla. John Homer Miller

Vita, si uti scias, longa est. Viata, daca stii sa o traiesti, este lunga. (Seneca Philosophus, De brevitate vitae)

Viaţa este un trandafir la care fiecare petală este o iluzie si fiecare spin, o realitate.

Viata fara binefacerile stiintei si fara frumusetile artei nu inseamna nimic.

În timp ce toți oamenii au aproximativ aceeași speranță de viață, speranța de viață a stelelor variază la fel de mult ca de la cea a unui fluture până la cea a unui elefant. (O stea numită Soare) © CCC

A trai este cel mai rar lucru din lume. Majoritatea oamenilor exista, atata tot.

Viata este cea mai frumoasa dintre sarbatori. © CCC

Dupa ce descoperim ca viata n-are nici un inteles, nu ne ramane altceva de facut decat...  sa-i dam un inteles.

Treburile casnice nu m-au deranjat niciodată... ceea ce m-a deranjat, mai târziu, a fost faptul că era de așteptat ca aceasta să fie viața ta... când ești casnică, ești constant întreruptă. Nu ai spațiu în viața ta. © CCC

Ar trebui sa exclam cu uimire, cu incantare, cu sfidare: “Exist! Deci sa ma straduiesc, din toate puterile, sa ma realizez.” Fenomenul acesta unic si irepetabil care e viata trebuie sa imbrace caracterul unui eveniment memorabil nu in istoria Cosmosului, ci, mult mai modest, in istoria pasionata a cautarii de sine a spiritului. E un lucru atat de extraordinar ridicarea materiei din care sunt alcatuit, la rangul de sensibilitate si gandire. De ce nu profit indestul, de ce nu creez acestui superb accident climatul favorabil supremei sale infloriri? De cine depinde daca nu de mine? Cine e chemat sa-mi poarte mai mult interes si, prin mine, spiritului? Prin mine, Spiritul se celebreaza pe sine.

Există ceea ce ne dorim și există ceea ce visăm. Mai există și ceea ce vine și la ce nu ne-am gândit. (O bucată de cer) © CCC

I – Oh! Doamne

Oh! Doamne, rău m-ai urgisit, În soarta mea m-am împietrit Rămân ca marmura de rece… Să plâng, să sufăr, am uitat. Am fost un cântec care trece, Şi sunt un cântec încetat Rămân ca marmura de rece… Uscat e tot ce-a înflorit, Entuziasmul a murit, Şi a mea inimă a-ngheţat…

Am fost un cântec care trece Şi sunt un cântec încetat. II – Ţărână

Ţărână — suntem toţi ţărână, E de prisos orice trufie… Ce-a fost, în veci are să fie… Din noi nimic n-o să rămână. Zadarnic falnice palate Sunt în pământ rădăcinate Nici o pieire nu s-amână. Despoţi, cu frunţi încoronate, Poeţi, cu harpe coronate, Filozofi, oameni de ştiinţă, Păgâni, vestiţi prin necredinţă, Nici o pieire nu s-amână… Ţărână, suntem toţi ţărână.

III – Iertare

Iertare! Sunt ca orice om M-am îndoit de-a ta putere, Am râs de sfintele mistere Ce sunt în fiecare-atom… Iertare! Sunt ca orice om. Sunt ticălosul peste care Dacă se lasă o-ntristare De toţi se crede prigonit, Dar, Doamne, nu m-ai părăsit… Sunt om ca orice om — iertare.

IV – Duşmanii

Duşmanii mei se înmulţesc Şi nedreptatea mă-nfăşoară… Abia mai pot să mai trăiesc De cine n-am lăsat să moară, Aleargă toţi şi mă-nnegresc, Ah! Viaţa nu este uşoară.

V – Zburam

Zburam pe aripi strălucite… Copilul cel de altădată Nevinovat ca şi o fată Neveştejită de ispite, E azi mocirla noroioasă Cu adâncime-ntunecoasă Şi cu miasme otrăvite. Sunt eu de vină, sau nu sunt, Oh! Dumnezeule preasfânt, Auzi-mi glasul pocăinţei, Redă-mi puterea biruinţei, Refă-mă omul care-am fost Sau dă-mi obştescul adăpost… Zburam pe aripi strălucite.

VI – Şi-au zis…

Şi-au zis: — e singur — e pierdut Asupra mea se năpustiră… Onoarea mea o nimiciră,

Am sângerat, dar am tăcut. Mă înjosiră, mă loviră, Cu mici, cu mari mă răstigniră; Din inimă nu mi-au lăsat Un singur colţ nesfâşiat. Fraţi, rude, toţi mă duşmăniră, Pe cât plângeam, pe-atât rânjiră, O ţară-ntreagă s-a-ntrecut Să-mi dea venin — şi l-am băut. Dar, Doamne, nu te biruiră. VII – Cât am trudit…

Cât am trudit, cât am muncit, Şi cum nimic n-am folosit, În lume nu este răsplată… Dreptatea este blestemată, Şi omul bun nesocotit. Pe fruntea mea n-am nici o pată — Zadarnic! — sunt un osândit, În lume nu este răsplată. Cât am trudit, cât am muncit.

VIII – Eram

Eram puternic împărat Prin sufletească poezie, Prin tinereţe, prin mândrie, Prin chip de înger întrupat. Mi se-mplinea orice dorinţă,

Era o lege-a mea voinţă; Râdeam de orice duşmănie… Prin sufletească poezie, Domneam de soartă nencercat. Eram puternic împărat. IX – N-am în ceruri

N-am în ceruri nici o stea… Soarta mea e soarta rea, Am pierdut orice credinţă Înecată-n suferinţă, Am pierdut orice putere Nimicită de durere; Însă viaţa nu-mi blestem Şi nici moartea nu mi-o chem; Fără scop trăiesc în lume Nu mai sunt decât un nume, Nu mai plâng, nici nu mai gem, Iar cuprins de griji amare, Nu mai sunt decât răbdare… N-am în ceruri nici o stea.

X – Doamne, toate…

Doamne, toate sunt prin tine Şi averea, şi puterea, Fericirea, mângâierea Ce ne trebuie ştii bine. Dai cu dreaptă socotinţă

Mulţumiri şi suferinţă Lui Isus i-ai dat o cruce Căci ştiai c-o poate duce; Când dureri ne dai şi nouă, Ne dai plânsul ca o rouă; Când dai marilor putere, Nu le dai nici o plăcere, Când dai răilor cruzime, Dai blândeţe la victime. Eşti puterea înţeleaptă Şi justiţia cea dreaptă; Fă oricând ce vrei din mine. Doamne, toate sunt prin tine… XI – M-am uitat

M-am uitat la fericiţi… I-am văzut nemulţumiţi E orice zădărnicie. Cei pe care-i vezi în slăvi Adăpaţi sunt cu otrăvi; Cei trăiţi în sărăcie Plâng pe-a lor nemernicie; Cei mai mândri împăraţi Sunt de chinuri zbuciumaţi E orice zădărnicie. Vai, născut eşti să trăieşti, Nencetat să pătimeşti Fii frumos, fii sănătos, Eşti de-acelaşi vierme ros; Traiul crud şi nempăcat

Te sfărâmă nencetat, Să te soarbă are pripă, Nu-ţi dă pace de o clipă. Bogăţie, sărăcie, E orice zădărnicie. Sănătate, tinereţe, Minte, suflet, frumuseţe, Tot ce-a fost, ce-are să fie, E orice zădărnicie. Fiţi, trăiţi, dar nu doriţi… M-am uitat la fericiţi. (Psalmi moderni)

Cele mai mari si mai importante probleme ale vietii sunt, toate, esentialmente fara solutie. Nu vor putea fi niciodata rezolvate, ci doar depasite.