Paul Claudel

claudel-paul

Paul Claudel, Paul Louis Charles Claudel, 6 aug. 1868 – 23 febr. 1955, poet, eseist și diplomat francez, membru al Academiei Franceze și fratele sculptoriței Camille Claudel. A trăit 87 de ani.

Figură proeminentă a literaturii catolice, Paul Claudel poseda o “foame spirituala” pe care materialismul și scientismul epocii sale nu au reușit sa o satisfacă.

În 1886, resimte, la Notre Dame din Paris, o emoție vie pe care a identificat-o drept o credință în devenire. Al doilea șoc al existenței sale a fost lectura lucrărilor lui Rimbaud. Descoperind Iluminarile, o colecție de poezii de Arthur Rimbaud, lectura acestora va fi decisivă pentru el. Influența lor, denumită “mistică în stare sălbatică” s-a manifestat mai ales în Cap-de-aur, una dintre primele sale piese de teatru.

Credință și poezie, Claudel nu a încetat să sublinieze legatura care le unește în mod intrinsec. În acest sens, a elaborat o retorică originală, “versul claudelian.”

Piesele sale Cumpăna amiezii și, mai ales, Pantoful de satin ilustrează perfect temele sale preferate: păcatul și mântuirea.

Claudel a scris, de asemenea, mai multe comentarii ale Bibliei, tratând cartea sfantă mai degrabă din perspectiva unui poet decât din aceea a unui teolog.

Fiind, de asemenea, diplomat, călătoriile sale în Statele Unite ale Americii, Orientul Îndepartat și Europa de Est i-au oferit referințe și cadre de acțiune pentru scrierea poeziilor și dramelor sale lirice.

Ales membru al Academiei Franceze în 1946, Paul Claudel este autorul unei opere majore care reînnoiește convențiile teatrului istoric și ale poeziei mistice.

Opere principale:

– teatru: Adormirea, 1887; Fragment dintr-o dramă, 1888; Cap-de-aur, 1890; Fecioara Violaine, 1892; Orașl, 1893; Odihna celei de-a șaptea zile, 1901; Cumpăna amiezii, 1906; Ostaticul, 1911; Îngerul i-a vestit Mariei, 1912; Proteus, 1913; Schimbul, 1914; Ursul și Luna, 1917; Pâinea amară, 1918; Choeforele lui Eschil, 1919; Părintele umilit, 1920; Eumenidele lui Eschil, 1920; Pantoful de satin, 1929; Cartea lui Cristofor Columb, 1933; Ioana d’Arc pe rug; 1939; Înțelepciunea sau Parabola destinului, 1939; Povestea lui Tobie și a Sarei, 1942;

– poezie: Cunoașterea Estului, 1900; Poeziile Sexagesimei, 1905; Procesiune pentru întâmpinarea noului secol, 1907; Cinci mari ode, 1911; Calea Crucii, 1911; Cantată pentru trei voci, 1911-1912; Corona benignitatis anni dei, 1915; Poeme de război (1914-1916), 1922; Frunzele sfinților, 1925; O sută de fraze pentru evantaie, 1942; Fețe radioase, 1945; Dodoitzu, 1945; Acompaniamente, 1949;

– eseuri: Arta poetică, 1907; Poziții și propuneri, vol. I, 1928; Pasărea neagră în răsăritul soarelui, 1929; Poziții și propuneri, vol. II, 1934; Conversații în Loir-et-Cher, 1935; Introducere în pictura olandeză, 1945; Figuri și parabole, 1936; Contacte și circumstanțe, 1940; Doamne, învată-ne să ne rugăm, 1942; Ochiul ascultă, 1946 etc.

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.