Citate de Charles Baudelaire

Viața este un mister care trebuie trăit și nu o problemă de rezolvat. © CCC

Timpul este singurul critic fara ambitie.

Viaţa e aproape-un veac, mereu la fel, mereu altfel, de zile şi de nopţi. (Norii)

In ziua cand veti pune piciorul in viata, in viata adevarata, in ziua cand o veti cunoaste, cu legile ei, cu necesitatile ei, cu greutatile si necazurile ei, cu rigorile, datoriile, lanturile, incantarile si adevaratele ei dureri, atunci veti vedea cat de sanatoasa este ea si frumoasa, si tare, si rodnica, in virtutea chiar a exactitatii ei.

Nu-mi amintesc când am venit pe lume, când voi pleca, n-am știre nici atât. Să bem și să iubim uitând că-n viață n-am ști nici când ce nici când n-am știut.

A visa, asta-i fericirea; a astepta, asta-i viata.

Nu vreau să trăiesc. Vreau să iubesc mai întâi și să trăiesc la întâmplare. © CCC

Am vrut să trăiesc viața interioară a fiecărui om pe care l-am văzut, să privesc lumea prin ochii lui. © CCC

Scurtă este pentru bieții oameni dulceața vieții. © CCC

Nici o parte a vieții nu este atât de mică şi neînsemnată încât să nu ofere spaţiu pentru aspiraţii artistice. © CCC

Numai iubirea si arta fac viata suportabila. © CCC

Omul, in inima caruia s-a inradacinat atat de adanc dra­gostea pentru viata, face tot ce-i cu putinta ca sa-si pastreze viata, atat de grea uneori si atat de scumpa intot­deauna.

A mai trecut o zi din viaţa mea Şi-acuma-n miez de noapte-i plâng sfârşitul; Dar îmi trimite vorbă Preaslăvitul: "Cu ce te-ai fi ales, de nu trecea?   În vreme clipa dacă-ncremenea, Ţi-ar fi rămas în noapte răsăritul... Şi-n volbură ţi-ar fi rămas zenitul... Şi slava ta-n gheenă rămânea...   Când trecerea e singura tărie, A veşniciei nestatornicie N-o tângui cu plânsul tău nerod;   Ci-ncântă-te că-i clipa trecătoare, Căci, floare de n-ar trece, n-ar fi rod Şi rodul de n-ar trece, n-ar fi floare"... (Într-un miez de noapte)

Viata ne-a fost data pentru a munci, a iubi si a ne innobila. Daca acestea lipsesc, ce mai are omul in viata? Daca le are, de ce se mai poate plange?

Ce viață minunată am avut! Mi-aș fi dorit doar să-mi fi dat seama mai devreme. © CCC

Trecutul? Un vis retrospectiv. Viitorul? Un vis anticipat. Prezentul? O minciună între aceste două visuri.

Trăiește, zic, și gustă prezentul, n-aștepta: Culege de pe-acuma toți trandafirii vieții. (Traducere Ștefan Augustin Doinaș)   Vivez, si m'en croyez, n'attendez à demain : Cueillez dés aujourd'huy les roses de la vie. (Quand vous serez bien vieille, au soir, à la chandelle, Sonnets pour Hélène)

Bunul cel mai de pret al omului este viata. Ea este daruita o singura data si trebuie sa o traiesti in asa fel, incat sa nu regreti, sa nu suferi pentru anii traiti fara rost, sa nu arzi de rusine in fata unui trecut meschin si las.

Nimeni nu a trăit în trecut, nimeni nu va trăi în viitor; numai prezentul este viată.

Chiar si omul care nu da vietii nimic pretinde de la viata totul.