Citate de Gustave Flaubert

Viata este un drum lung, marcat de panouri indicatoare, asa ca sa stii, atunci cand iti urmezi calea, nu ai nevoie sa iti pui tone de intrebari. Evita ura, gelozia, rautatea. Nu iti ascunde gandurile, actioneaza astfel incat viziunea ta asupra lumii sa devina realitate. Trezeste-te si traieste. © CCC

Intereseaza-te de viata. Acest spectacol este destul de mare pentru a umple toate sufletele. Dar trebuie munca si forta.

Viața nu e ușoară pentru nici unul dintre noi. Si ce-i cu asta? Trebuie să avem răbdare și, mai presus de orice, încredere în noi înșine. Trebuie să credem că suntem talentati la ceva și că acest lucru trebuie să fie atins. © CCC

Viata este ca o moneda; trebuie sa stii cum sa o risipesti: sau mai exact – cum sa o folosesti.

Când te-a secat de lacrimi viața care doare, Gândește-te la roua din geana unei flori. Și când ai vrea ca noaptea din urmă să coboare, Gândește la trezirea unui copil în zori. (Rubaiate)

Nu trebuie să permitem ceasului şi calendarului să ne împiedice să vedem că fiecare clipă a vieţii este un miracol şi un mister.

Adevărata bucurie în viață aceasta este: să fim folosiți în slujba unui țel pe care noi înșine să-l socotim peste măsură de însemnat. Să fim o forță a naturii și nu un jalnic ghemotoc egoist de lipsuri și nevoi, care se jeluiește că lumea-ntreagă nu se devotează îndeajuns propriei noastre fericiri. Eu unul sunt de părere că viața mea aparține comunității și, cât trăiesc, a face tot ce pot în slujba ei este pentru mine în același timp datorie și privilegiu. Când îmi va sosi ceasul, vreau să mor folosit până la capăt, căci iubirea mea e cu atât mai mare cu cât muncesc mai mult. De bucurat, mă bucur de viață așa cum mi-a fost dată. Viața nu este pentru mine o lumânărică iute stinsă; ci o măreață torță pe care deocamdată o țin strâns și vreau s-o fac să ardă cu o flacără cât mai strălucitoare înainte de-a o da mai departe generațiilor care vin. (Om și Supraom)

Numai iubirea si arta fac viata suportabila. © CCC

Timp de câteva mii de ani, Pământul a fost populat exclusiv de animale minuscule, microscopice, invizibile cu ochiul liber. Acestea trăiesc din abundență în ape stagnante. Sunt minuscule la scara noastră. La scară atomică, sunt structuri gigantice; numărul de atomi din fiecare se ridică la mii de miliarde, carbon, azot, oxigen, hidrogen, generați în stele acum moarte. Aceste structuri vii, delicate, sunt mai mult decât suma moleculelor care le alcătuiesc. Au dobândit o proprietate care nu există în lumea nucleonilor și a atomilor: pot muri. Existența lor nu este asigurată automat de ansamblul forțelor fizice care le leagă. Pentru a trăi, ele trebuie să facă schimb constant de particule cu lumea exterioară. Atomii și fotonii care intră și ies din membranele lor au rolul de a le menține într-o stare de dezechilibru față de mediul înconjurător. Când această circulație încetează, se va reveni la starea de echilibru. Și vor fi moarte… (Praf de stele) © CCC

Viața pare adesea un lung naufragiu, din care nu raman decat prietenia și dragostea. © CCC

Viata este un dar pe care il meritam numai atunci cand il daruim.

Viaţa e plină de infinite absurdităţi, care, fără jenă, nici măcar nu au nevoie să pară verosimile; pentru că sunt adevărate. (Șase personaje în căutarea unui autor)

Ciudat este ca omul adesea se teme tocmai de ceea ce spera.

Alia vita - alii mores. Alta viata, alte obiceiuri. (Terentius, Andria)

Nu poti uita ca timpul trece decat intrebuintandu-l.

Viaţa este, într-adevăr, un joc! Este un joc pe care se cade să-l joci după regulile lui.

Doar simplul fapt că trăiești până la moarte reprezintă o muncă istovitoare.

Singura viata care este interesanta este viata imaginara. © CCC

Iar de n-are scop viata, fa sa aiba clipa scop.

Şi ce înseamnă viaţa, dacă nu există durere, remuşcare, lacrimi? © CCC