Citate de Agatha Christie

Viata nu e prafuita, e vie. Asa de vie, asa de plina de seva si de soare ca cine n-are dreptate nu o poate privi in fata...

Ce este viata omeneasca in aceasta lume schimbatoare? Doar o clipa. (Strabunii) © CCC

Poate că n-am trăit în propriul meu corp; poate că am trăit viața altora... Viața mea este o viață făcută din toate viețile: viețile poetului. (Mărturisesc că am trăit, 1974)

Putem, daca vrem, sa reducem intreaga arta de a trai la o buna utilizare a limbii. (Lectii de filosofie) © CCC

A trai inseamna a imbatrani, nimic mai mult. (Invitata)

Nu trebuie să permitem ceasului şi calendarului să ne împiedice să vedem că fiecare clipă a vieţii este un miracol şi un mister.

Trebuie să ne zbatem ca să trăim, trebuie să păşim ca să avansăm, trebuie să înotăm ca să ne salvăm.

Viata ta de fiecare zi este templul si religia ta.

Învățăm să trăim când viața este pe sfârșite. (Eseuri)

Viata reala este intalnirea dintre ceea ce credem noi ca suntem si ce vor altii sa fim.

Viata noastra constienta nu este decat o coaja de nuca plutind pe oceanul inconstientului nostru.

Nu traiesc cei ce nu mor in fiecare clipa, iar cei ce nu se indoiesc, nu cred.

Non accipimus vitam brevem, sed facimus. Viata nu o primim scurta, ci ne-o facem noi scurta.

Viata este arta de a trage concluzii suficiente din premise insuficiente.

Am primit invitaţia la festivalul lumii, şi mi-am jucat rolul atat cat am putut.

Suferinţa, încercările, dramele apropie de cer, înlesnind transcendenţa. Iarna e timpul celor mai lungi călătorii interioare. După cincizeci de ani, inima devine cord. Orice viaţă e, în esenţă, reaşezare perpetuă, veşnică proiecţie spre ceva neatins, un vis, o năzuinţă, un miraj.

Ceea ce ne poate intrista este faptul ca forma cea mai bogata, viata cea mai frumoasa au in istorie un apus al lor, ca aici ratacim intre ruinele a ce a fost excelent - insa din moarte invie o vointa noua.

Priveste in tine insuti. Esti multumit de viata pe care o traiesti? © CCC

Viata este o tapiserie minunata. Individul nu e decat un detaliu neinsemnat dintr-un desen urias si sublim.

Mi-am văzut viața ramificându-se în fața mea ca smochinul verde din poveste. Din vârful fiecărei ramuri, ca o smochină violet, dolofană, un viitor minunat îmi făcea semn și îmi făcea cu ochiul. O smochină era un soț și o casă fericită cu copii, o altă smochină era un poet celebru și o altă smochină era un profesor strălucit, iar o altă smochină era Ee Gee, uimitorul editor, iar o altă smochină era Europa și Africa și America de Sud și o altă smochină era Constantin și Socrate și Attila și un grup de alte smochine erau îndrăgostiți cu nume ciudate și profesii neobișnuite, iar o altă smochină era o campioană olimpică a echipajului, iar dincolo și deasupra acestor smochine erau mult mai multe smochine pe care nu le-am putut desluși. M-am văzut stând la picioarele acestui smochin, murind de foame, doar pentru că nu mă puteam hotărî pe care dintre smochine aș alege-o. Mi-am dorit pe fiecare dintre ele, dar a o alege pe una însemna să le pierd pe restul și, în timp ce stăteam acolo, neputând să mă hotăresc, smochinele au început să se încrețească și să se înnegrească și, una câte una, au căzut pe pământ la picioarele mele. (Clopotul de sticlă) © CCC