Agatha Christie

Agatha Christie, pe numele complet Dame Agatha Mary Clarissa Christie, născută Miller, în Torquay, Devon, Anglia, 15 sept. 1890 – 12 ian. 1976, scriitoare britanică de romane polițiste și piese de teatru ale cărei cărți s-au vândut în peste 100 milioane de exemplare și au fost traduse în aproximativ 100 de limbi, majoritatea fiind bestselleruri. A trăit 86 de ani.

Agatha Christie și-a început cariera literară la 36 de ani, în 1926. În romanele sale polițiste, scriitoarei îi place să inducă în eroare cititorul şi să-l surprinda cu un deznodământ neaşteptat. Bazate pe mecanisme de situaţii, şi jucând un joc abstract cu cititorul, romanele sale fac parte din genul Sherlock Holmes, personajul lui Arthur Conan Doyle.

Creatoarea faimosului detectiv belgian Hercule Poirot, a demodatei Miss Marple și a duo-ului infernal Tuppence și Berresford, Agatha Christie este încă considerată “regina crimei” sau “regina romanului polițist”.

Al treilea copil al britanicei Clarisse Margaret Boehmer și a lui Frederick Alvah Miller, broker american, Agatha Mary Clarissa Miller s-a născut pe 15 septembrie 1890 în Torquay, în sudul Angliei. Fratele și sora ei au fost trimiși la internat, dar ea a fost crescută acasă, educată de părinții ei și de o guvernantă. O mare cititoare, a scris foarte devreme poezii, povestiri și nuvele.

Crescută într-un mediu burghez, tânăra Agatha s-a trezit curând fără tată, dezvoltându-și capacitatea de a scrie sub privirea binevoitoare a mamei.

În 1902, Agatha a fost trimisă la școală în Torquay și apoi și-a terminat studiile la Paris. Dorind să devină artistă, a învățat pianul și cântul, dar s-a dovedit prea timidă pentru a îmbrățișa această carieră și s-a întors la Torquay. În 1910, a petrecut câteva luni cu mama ei în Egipt, iar la întoarcere, a început să scrie și să regizeze piese de teatru.

La un bal dat în 1912, Agatha Miller l-a întâlnit pe fermecătorul Archibald Christie, locotenent aviator al aviației regale, Royal Flying Corps, al armatei britanice. Chimia s-a produs rapid între cei doi, iar pe măsură ce Primul Război Mondial își începea ravagiile, cuplul s-a căsătorit în ziua de Crăciun, pe 25 decembrie 1914. Agatha Miller a luat apoi numele de Agatha Christie. Un patronim pe care l-a adoptat ca pseudonim și pe care l-a păstrat până la sfârșitul vieții. Cuplului i s-a născut, pe 5 august 1919, mica Rosalind, singura fiică a scriitoarei.

Infirmieră în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a învățat despre consumul de narcotice, lucru care i-a servit mai târziu în viitoarele sale romane. În urma unui pariu cu sora ei, a publicat primul său roman, în 1920, „Dispariție misterioasă la Styles”, unde l-a introdus pe Hercule Poirot, excentricul detectiv belgian care va apărea în cca. 25 de romane din cele 75 pe care le-a scris.

După moartea mamei sale, Agatha Christie a suferit o altă lovitură din cauza cererii de divorț a soțului ei infidel. Nefericită, regina romanului polițist a dispărut pur și simplu pe 3 decembrie 1926. Poliția i-a găsit mașina, un Morris Cowley, abandonată lângă un iaz din comitatul Surrey. Presa britanică a transmis informațiile și s-au organizat căutările… Nimic. A fost găsită douăsprezece zile mai târziu. Se pare că Agatha Christie petrecuse tot timpul într-un hotel din stațiunea balneară Harrogate, sub un nume fals, cel al iubitei fostului ei soț. Apoi a susținut că nu-și amintește nimic și nu va mai vorbi despre acest incident. În orice caz, Agatha Christie s-a amuzat de incompetența anchetatorilor, care nu s-au gândit să o interogheze pe fiica ei Rosalind, care cunoștea totuși secretul, mama ei nedorind să o îngrijoreze cu această dispariție. O dispariție care nu a fost abordată într-unul dintre romanele Agathei Christie, și care rămâne și astăzi un mister, considerată de presă drept o cascadorie mediatică.

Miss Jane Marple, o celibatară în vârstă și principalul personaj din unele romane polițiste și-a făcut apariția în Crimă la vicariat (Afacerea Prothero) în 1930, Christie dezvăluind enigmele în timp ce tricota, bine înfiptă în scaunul ei, în stil Old England, cu o ceașcă de ceai în mână.

Urmându-și cel de-al doilea soț, eminentul arheolog Sir Max Mallowan, în timpul misiunilor sale, Agatha Christie s-a inspirat din ele pentru romanele sale polițiste, alinându-și dorul de casă pe dunele Egiptului sau în camera ei de la Hotelul Winter, scriind intrigi fascinante care au loc în țara Perfidului Albion.

Piesa Cursa de șoareci (The Mousetrap), 1952, a înregistrat un record mondial pentru cel mai mare număr de reprezentații consecutive. La Londra, The Mousetrap este jucată începând din 25 noiembrie 1952 şi până astazi. Această piesă de teatru a întrecut toate recordurile în ceea ce priveşte durata.

Multe dintre romanele sale au fost adaptate pentru film și televiziune: „Moarte pe Nil”, „Crima din Orient-Express”, unde Pete Ustinov joacă rolul lui Hercule Poirot…

Asemenea relației dintre Arthur Conan Doyle și personajul său Sherlock Holmes, Christie a devenit din ce în ce mai plictisită de personajul Poirot. Spre sfârșitul anilor 1930, Christie scria în jurnalul personal că îl consideră insuportabil pe Poirot, acesta fiind descris ca un maniac egocentric. Spre deosebire de Doyle, Christie a rezistat tentației de a-l ucide pe acesta atât timp cât personajul era încă popular. Dar, in ultimul său roman, il va face sa dispară pe eroul său, detectivul Hercule Poirot.

Regina Crimei a murit la vârsta de 85 de ani, în casa ei de lângă Oxford, la scurt timp după ce a încheiat aventurile personajului ei iconic Hercule Poirot.

Cele 78 de romane ale sale, traduse în 44 de limbi şi distribuite în peste 2000 de milioane de exemplare, i-au adus un renume internaţional şi drepturi de autor confortabile. În 1971, Agatha Christie a fost înnobilată la rangul de “Doamnă a Imperiului Britanic”.

Agatha Christie a pus bazele romanului polițist, supunându-l unui sistem care este mereu același, dar înnoit constant prin varietatea poveștilor și mai ales prin modul său de a capta cititorul, obligându-l să încerce să descopere vinovatul înainte de a fi dezvăluit. Astfel, nebunia, setea de răzbunare, lăcomia sunt cauzele recurente ale crimei, denunțate cu pricepere de Agatha Christie.

Devenită o doamnă onorabilă, plină de umor, s-a stins din viață în anul 1976. Vânzările ei fenomenale rivalizează doar cu Shakespeare sau cu Biblia.

Romane:

Dispariție misterioasă la Styles, 1920; Adversarul secret, 1922; Crima de pe terenul de golf, 1923; Omul în costum maro, 1924; Secretul de la Chimneys, 1925; Cine l-a ucis pe Roger Ackroyd, 1926; Cei Patru Mari, 1927; Misterul trenului albastru, 1928; Misterul celor șapte cadrane, 1929; Crimă la vicariat, 1930; Misterul de la Sittaford, 1931; Pericol la End House, 1932; Lordul Edgware moare sau 13 la cină, 1933; Crima din Orient Express, 1934; De ce nu i-au cerut lui Evans?, 1934; Tragedie în trei acte, 1935; Moarte în nori, 1935; Ucigașul ABC, 1936; Crimă în Mesopotamia, 1936; Cu cărțile pe masă, 1936; Martorul mut, 1937; Moarte pe Nil, 1937; Întâlnire cu moartea, 1938; Crăciunul lui Poirot, 1938; E ușor să ucizi, 1939; Zece negri mititei, 1939; Chiparosul trist, 1940 etc.