Citate de Thomas Hardy

Eu am găsit un foarte bun mijloc de a prelungi viața… anume, de a nu mă teme de moarte. (Discurs asupra metodei)

Numai omul bun, omul rational, omul util celorlalti poa­te spune cu adevarat: am trait. Nu inseamna a trai, ci a vegeta, daca nu contribui la fericirea semenilor.

Niciodata nu stii ce inseamna viata, pana cand nu mori.

Când eram mic, mama mi-a spus că fericirea este cheia vieții. La școală, când mi s-a cerut să scriu ce doresc să fiu mai târziu, am raspuns: "fericit". Mi-au spus că nu am înțeles întrebarea, le-am raspuns că nu au înțeles viața. © CCC

A trai nu inseamna a respira, ci a actiona.

Viaţa este infinit mai ciudată decât orice ar fi putut inventa mintea omeneasca.

Suntem aici pentru a ne bucura de o relatie speciala cu Universul.

Putem, daca vrem, sa reducem intreaga arta de a trai la o buna utilizare a limbii. (Lectii de filosofie) © CCC

Pentru acela care indura suferintele sau ii gusta placerile, viata e la fel de importanta, fie el om de seama sau de rand.

In nil sapiendo vita est iucundissima. Cand nu stii nimic din cele ce ti se vor intampla, viata este foarte placuta.

Cele mai mari si mai importante probleme ale vietii sunt, toate, esentialmente fara solutie. Nu vor putea fi niciodata rezolvate, ci doar depasite.

O viata fericita consta in linistea mintii.

Nu poti uita ca timpul trece decat intrebuintandu-l.

Cand se spune ca viata e buna si cand se spune ca este rea, spunem lucruri fara nici o noima. De fapt, trebuie sa spunem ca e si buna si rea in acelasi timp, fiindca numai prin ea putem sa ne dam seama de ce este bunul si ce este raul. Adevarul adevarat este ca viata este delicioasa, oribila, incantatoare, abjecta si dulce, si amara, si ca ea e totul pe pamant.

Numai iubirea si arta fac viata suportabila. © CCC

Un lung tren ne pare viaţa. Ne trezim în el mergând, Fără să ne dăm noi seama, Unde ne-am suit şi când. Fericirile sunt halte, Unde stăm câte-un minut, Până bine ne dăm seama, Sună, pleacă, a trecut. Iar durerile sunt staţii! Lungi, de nu se mai sfârşesc Şi în ciuda noastră parcă, Tot mai multe se ivesc. Arzători de nerăbdare, Înainte tot privim, Să ajungem mai degrabă La vreo ţintă ce-o dorim. Ne trec zilele, trec anii, Clipe scumpe şi dureri, Noi trăim hrăniţi de visuri Însetaţi după plăceri! Mulţi copii voioşi se urcă. Câţi în drum n-am întâlnit, Iar câte-un bătrân coboară, Trist şi frânt, sau istovit. Vine-odată însă vremea, Să ne coborâm şi noi. Ce n-am da atunci o clipă, Să ne-ntoarcem înapoi? Dar pe când, privind în urmă, Plângem timpul ce-a trecut, Sună goarna VEŞNICIEI: Am trăit şi n-am ştiut. (Trenul vieții)

Viata omeneasca, pentru cei mari ca si pentru cei mici, este un amestec de bine si de rau. Durerea este intot­deauna alaturi de bucurie.

Viața plăcută nu este dată de beții și ospețe continue, de desfătări, mese copioase... ci de un raționament sobru, care cercetează cauzele oricărei preferințe și repulsii și alungă opiniile care produc maximă tulburare în suflet.

Suferinţa, încercările, dramele apropie de cer, înlesnind transcendenţa. Iarna e timpul celor mai lungi călătorii interioare. După cincizeci de ani, inima devine cord. Orice viaţă e, în esenţă, reaşezare perpetuă, veşnică proiecţie spre ceva neatins, un vis, o năzuinţă, un miraj.

O viaţă fericită trebuie să fie în mare măsură liniştită, deoarece fericirea adevărată poate exista doar într-o atmosferă de linişte.