Ceea ce ma incanta astazi este fericirea de a fi trecut prin toate suferintele pentru a trai mai bine ceea ce traiesc acum.
© CCC
Invinsilor nu li se ridica statui, nici busturi, nu li se canta laude, ci numai pe mormantul uitat picura din cand in cand o lacrima pioasa de la un tovaras de lupta si de suferinte, pe care nu l-a cosit infrangerea.
Se tin discursuri nesfarsite impotriva pasiunilor. Toate suferintele omului se pun pe socoteala lor si se uita ca tot ele sunt si izvorul tuturor placerilor lui. In constitutia lor exista un element despre care nu se poate spune nici prea mult bine, nici prea mult rau: ceea ce nu-mi place insa este ca ele nu sunt privite decat in aspectul lor negativ… numai pasiunile, pasiunile mari, pot sa inalte sufletul la lucrurile mari. Fara pasiuni nu exista nici sublimul, fie in moravuri, fie in creatie, si artele frumoase s-ar intoarce inapoi la copilaria lor, iar virtutea s-ar bagateliza . . .
Nimic nu il face pe om mai rau ca nedreptatea. Nimic nu-i intoarce cu mai multa putere privirile asupra sortii proprii, facandu-l surd si orb pentru suferintele altora. Naturile impresionabile si pasionate, egoiste prin definitie, cand se mai cred si nedreptatite, se revolta impotriva universului intreg, iar revolta nu mai lasa loc pentru ingaduinta si iertare.
Eroismul comporta o jertfa necesara si fecunda. Omul care se jertfeste isi cunoaste destinul, are toate suferintele pe care i le rezerva natura lui omeneasca si slaba, are oroare de moarte, are frica si panica in toate gradele lor; insa, deasupra tuturor acestor mizerii ale carnii omenesti inalta constiinta sa, indarjirea unei datorii, un ideal de umanitate.
Pentru acela care indura suferintele sau ii gusta placerile, viata e la fel de importanta, fie el om de seama sau de rand.