Citate de Cesária Évora

Omul intelept se simte fericit cand dobandeste propria lui aprobare, iar cel prost cand se recomanda aplauzelor celor aflati mai presus de el.

A fi fericit este in mod necesar aspiratia oricarei fiinte rationale.

O mare iubire, o credinta… o prejudecata mai puternica decat altele fac sa patrunda intr-o anumita constiinta armura nevazuta care-i lipsea si-i ingaduie sa atinga acea stare de echilibru care este in fond fericirea.

Fericirea este placerea sufletului. O simpla senzatie, un sunet, o culoare, atingerea mainii unei femei, daca angajeaza sufletul, devine o fericire.

Cine e fericit îi va face şi pe ceilalţi fericiţi. © CCC

E mult mai usor sa promiti fericirea decat sa o dai.

Secretul fericirii este libertatea, iar secretul libertatii este curajul. © CCC

Ne cunoastem fericirea numai atunci cand am pierdut ce am avut odata.

A visa, asta-i fericirea; a astepta, asta-i viata.

In ce ma priveste, cand apune soarele ma gandesc: a mai trecut o zi. Inca o zi in care n-am facut nimic. Iar cand rasare soarele, nu stiu incotro sa apuc, pe ce drum trebuie sa merg, unde vreau sa ajung. Eram sigura ca fericirea exista undeva, dincolo de zidurile casei noastre. Ca intr-o zi voi pune mana pe ea, asa cum pui mana pe o ceasca sau pe scoarta unui copac. Ca dragostea este supremul miracol...

Fiți fericiți, prietenii dispar când sunteți nefericiți. (Fenicienele, 410-404)

Dacă fericirea ar consta în plăcerile trupești, am spune că boii sunt fericiți când găsesc de mâncat năut. (Fragmente originale)

Cu o rândunică, nu se face primăvară nici măcar pentru o zi; și tot astfel, o zi, sau un scurt răgaz, nu face un om binecuvântat și fericit. © CCC

Fericirea personala este un scop pe care il urmaresc toti oamenii in virtutea inclinatiei naturii lor.

Cine ignora dragostea traieste fericit; are parte de nopti linistite si zile netulburate in casa lui pasnica. (Strabunii) © CCC

Ce-ncet o fericire se-nfiripă! Ce repede o fericire piere! Din tinereţea-mi plină de durere, Dacă-am trăit, n-a fost decît o clipă, Şi-acel extaz un greu tribut îmi cere! Speranţa-i dulce, chiar dacă-i deşartă: Măcar ne-alină, viaţa de-i amară; Dar mie-n vînt iluziile-mi zboară, Şi-n al meu suflet azi speranţa-i moartă: E-un suflet, vai! întruna ros de jale, Un suflet istovit, sătul de toate, Ce din trecut ar vrea să-i iasă-n cale Fugarii zori ai fericirii sale Şi-averile ce-acum îi sînt luate. Prezentul însă, cu imagini clare, Mă urmăreşte cînd un vis mă-mbată, Iar adevărul crud, fără-ndurare, Un sfat îmi dă: să nu mai plîng vreodată. Pierdut-am tot: delir şi-nvolburare, Plăceri cuminţi, avîntul, răzvrătirea, Păcate dulci, nădejdi mîngîietoare; Pierdut-am tot: mi-a mai rămas iubirea. (Ce-ncet o fericire...) (Traducere Teodor Boşca)

Cine nu se considera un om fericit este un nefericit, chiar daca ar fi stapanul lumii.

Alergam dupa fericire pana departe, fie pe mare, fie pe uscat; dar fericirea e aici, aproape.

Pentru ce ne gandim, uneori, la moarte, cand suntem fericiti? E ciudata aceasta stare sufleteasca: de a te simti putin trist tocmai pentru ca esti fericit! Niciodata n-am gustat fericirea curata, fara amestecul altor senzatii. Intotdeauna ma nelinistea presentimentul ca dupa sfarsitul unei fericiri urmeaza parerile de rau sau indoiala.

Când fericirea este prezentă în viața noastră, avem totul; dar când ea lipsește, suntem în stare să facem orice pentru a o avea. (Scrisoare către Menoiceus)