Ce-ncet o fericire se-nfiripă!
Ce repede o fericire piere!
Din tinereţea-mi plină de durere,
Dacă-am trăit, n-a fost decît o clipă,
Şi-acel extaz un greu tribut îmi cere!
Speranţa-i dulce, chiar dacă-i deşartă:
Măcar ne-alină, viaţa de-i amară;
Dar mie-n vînt iluziile-mi zboară,
Şi-n al meu suflet azi speranţa-i moartă:
E-un suflet, vai! întruna ros de jale,
Un suflet istovit, sătul de toate,
Ce din trecut ar vrea să-i iasă-n cale
Fugarii zori ai fericirii sale
Şi-averile ce-acum îi sînt luate.
Prezentul însă, cu imagini clare,
Mă urmăreşte cînd un vis mă-mbată,
Iar adevărul crud, fără-ndurare,
Un sfat îmi dă: să nu mai plîng vreodată.
Pierdut-am tot: delir şi-nvolburare,
Plăceri cuminţi, avîntul, răzvrătirea,
Păcate dulci, nădejdi mîngîietoare;
Pierdut-am tot: mi-a mai rămas iubirea.
(Ce-ncet o fericire...)
(Traducere Teodor Boşca)
Fericirea este intotdeauna acolo unde o gaseste omul.
Nu e suferinta pe lume pe care sa n-o rascumpere o singura zi de fericire. O mica lumanare alunga intunericul dintr-o mare camera.
Au fost laudati mult mai mult oamenii ocupati a ne face sa credem ca suntem fericiti decat oamenii ocupati a ne face sa fim fericiti cu adevarat.
Sanatatea impreuna cu buna dispozitie e adevarata fericire a oamenilor.
O viaţă fericită trebuie să fie în mare măsură liniştită, deoarece fericirea adevărată poate exista doar într-o atmosferă de linişte.
Nu te abate niciodata din calea virtutii si a onoarei; este singurul mijloc sa fii fericit.
Nu suntem niciodată fericiți decât din întâmplare.
(Abecedar)
© CCC
Nu cred că avem un „drept” la fericire. Dacă ți se întâmplă să găsești fericirea, spune mulțumesc.
Fericirea poate fi împărtășită. Dar nu și norocul, din păcate.
© CCC