Citate de Alberto Moravia

Orice fericire este o capodopera.

Trebuie sa existe un colt de lume in care viata e frumoasa. Fericirea trebuie sa existe. Sau poate e nevoie de un potop, de un cutremur, de niste maini uriase care sa zgaltaie globul, si totul sa inceapa din nou...

Fericirea este placerea sufletului. O simpla senzatie, un sunet, o culoare, atingerea mainii unei femei, daca angajeaza sufletul, devine o fericire.

Nu-i nimic mai greu de suportat ca o fericire nemarturisita.

Orice om se naste cu dreptul firesc de a duce o viata fericita.

Ce este fericirea? Toate dorinţele sunt dureroase şi nu poate exista fericire decât atunci când acestea sunt eliminate până la ultima. Ce greșeală am făcut până acum punând semnul plus în fața fericirii. Este semnul minus care se află înaintea fericirii absolute, divinul semn minus. (Noi) © CCC

Tot ce nu vizeaza esentialul imi este indiferent. Fericirea n-as putea-o atinge decat daca as reusi sa ridic lumea ca s-o fac sa intre in adevar, pur, imuabil.

Fericirea omeneasca nu se naste atat din marile evenimente ale soartei, care se intampla rareori, cat din micile foloase care se intampla in fiecare zi.

Oameni diferiti cauta fericirea in moduri diferite si pe cai diferite, si isi fac asadar diferite moduri de viata si forme de guvernare.

Nu exista decat o fericire: Datoria. Nu exista decat o mangaiere: Munca. Nu exista decat o placere: Frumosul.

Esti fericit?... Cine, punandu-si sau punandu-i-se aceasta intrebare, n-a intrezarit surasul indoielii? Simtirea omeneasca, deprinsa fiind prea mult cu suferinte, ajunge uneori la aceasta stare de a nu-si mai putea lamuri senzatia fericirii.

Fericirea nu e un lux, ea e in interiorul nostru impotriva vointei noastre.

Dupa ce ar exclude dintre ei deosebirile funeste intre AL TAU si AL MEU, oamenilor nu le-ar ramane mult de facut pentru a nu mai avea nici un motiv sa tremure si pentru a deveni fericiti, atat cat este ingaduit unor oameni.

A crezut necontenit că e fericită. Prima oara în copilărie, când, găsind în parc un băiat necunoscut, l-a luat acasă cu gândul să-l păstreze numai pentru ea, ca jucărie. S-a înșelat, nu era fericirea, era numai un pas spre aceasta: prietenia. A doua oară, când, luând pe cineva drept altcineva, s-a căsătorit. Nu era fericirea: era o greșeală care i-a adus milă, tristețe și singurătate. A treia oară, când s-a lăsat iubită, ca să-și dovedească doar ei că este tânără, liberă și... fericită. Nu era: propriul trup îi devenise străin. Și apoi, la un moment dat, a știut sigur că nu se mai înșală. Nu l-a crezut pe el atunci când i-a spus că fericirea e ca aerul, n-o simți. Ca toate femeile, a simțit-o: o nouă viață în viața lor și în trupul ei. (Cartea fericirii)

Fericit cel ce poate dormi fără teamă și fără remușcări În patul părintesc, masiv și venerabil, Unde toți ai săi s-au născut și, deopotrivă, au murit. (Trofeele) © CCC

Eram antifamilie, eram antisocial, intr-un cuvant, artist. Activitatea artistica nu poate fi decat contrara moralei, ratiunii, familiei.

Când eram mic, mama mi-a spus că fericirea este cheia vieții. La școală, când mi s-a cerut să scriu ce doresc să fiu mai târziu, am raspuns: "fericit". Mi-au spus că nu am înțeles întrebarea, le-am raspuns că nu au înțeles viața. © CCC

Nu-i oare un lucru minunat sa ne straduim sa-i lasam pe oameni mai fericiti de cum am fost noi?

Nu e suferinta pe lume pe care sa n-o rascumpere o singura zi de fericire. O mica lumanare alunga intunericul dintr-o  mare camera.

Niciodata nu suntem nici atat de fericiti, nici atat de nefericiti pe cat ne inchipuim.