Poporul american vrea ceva clar, convingător, pitoresc, uimitor – ceva care să îi atragă atenția, să îi atragă simpatia, să îi stârnească indignarea, să îi stimuleze imaginația, să îi convingă rațiunea, să îi trezească conștiința.
© CCC
Mă leagă de Mircea Eliade, aş zice, toată existenţa mea. (…) Am avut ocazia de a-i fi aproape, de a studia cu el în Statele Unite şi m-am bucurat, în nenumărate rânduri, de atenţia sa binevoitoare, începând de la sugestii pentru primele mele articole, până la prefaţa ultimelor cărţi care mi-au apărut.
Nu acord nicio atentie elogiului sau blamului. Imi urmaresc doar sentimentele mele.
Dacă priveliştea cerului albastru te umple de bucurie, dacă un petic de iarbă răsărit pe câmpie poate să îţi atragă atenţia, dacă lucrurile simple din natură au un mesaj pe care-l poţi înţelege, bucură-te căci sufletul tău este viu.
Pe masura ce imbatranesc, acord mai putina atentie fata de ce spun oamenii. Ma uit doar la ce fac.
Cat tine dragostea, se mentine prin ea insasi si uneori prin lucrurile care par menite s-o stinga, prin capricii, prin departare, prin gelozie. Prietenia, dimpotriva, are nevoie de ajutor. Ea piere din lipsa de atentie, de incredere si de bunavointa.
(Caracterele – Despre inima)
Ce este nobletea?… a vrea sa fii mai bun, mai drept, mai vrednic, mai curajos decat gradul comun atins pana atunci in aceste virtuti… Nobletea e o problema de atentie incordata la un orizont ideal intrezarit in viitor. Singurul sens al nobletei e cel revolutionar, cel eroic, adica cel etic. Ea se confunda cu legea progresului omenesc in nelinistea sa de vesnica imbunatatire.
Prietenia, ca si dragostea, cere mult efort, atentie, rabdare, ea are nevoie, mai ales, sa stii sa oferi ceea ce ai mai scump in viata: timp!
© CCC