Citate de Denis Diderot

Trebuie sa te stimezi, ca sa te stimeze ceilalti.

Ce e gloria, in acceptiunea ei cea mai larga? Satisfactia de care te bucuri in adancul sufletului avand constiinta vreunui lucru mare si care merita sa fie intotdeauna aplaudat… Cu cat oamenii au fost mai mari, cu atat s-au inflacarat pentru ea; si cu cat s-au inflacarat pentru ea, cu atat au fost mai mari.

Omul intra in viata cu o nespusa sete de fericire. Nicaieri insa, si niciodata, aceasta sete morala, mai chinuitoare poate decat cea fizica, nu-si gaseste indestulare deplina.

Sînt mai bogat decît confraţii mei scriitori, care-s numai literaţi, – ceea ce e o bogăţie imensă – dar n-au, ca mine, acelaşi acces la grădinile paradiziace ale artei, acces care-ţi creşte fiinţa cu fiecare nouă experienţă artistică, cu fiecare nouă descoperire ce faci, în domeniul ştiinţei inefabile de a spune ceea ce nu se poate cuprinde în nicio formulă, ceea ce necesită, cu fiecare nou efort de a spune, crearea limbajului adecvat. Sînt un om sortit de destin să-mi aflu fericirea prin facultatea de a-mi revărsa în suflet toţi artiştii lumii. Şi tuturor artiştilor acestei ţări le pot mulţumi că sînt aşa cum sînt, dacă a fi aşa cum eşti te poate mulţumi! (Interviu realizat de Mariana Filimon, în revista „Ateneu”, martie 1978).

Daca vrei sa fii fericit, roaga pe zei sa nu ti se realizeze ceva din cele dorite.

Nimeni nu poate fi cu totul liber atata vreme cat ceilalti nu sunt liberi; nimeni nu poate fi cu totul fericit atata vreme cat ceilalti nu sunt la fel.

Nu-i nimic mai greu de suportat ca o fericire nemarturisita.

A visa, asta-i fericirea; a astepta, asta-i viata.

Un om este fericit atâta timp cât decide să fie și nimeni nu îl poate opri. © CCC

Discutati cateodata cu omul erudit; cereti sfatul omului delicat si sensibil.

Societatea oamenilor face fericirea vietii. (Zadarnicele chinuri ale iubirii)

A fi fericit este in mod necesar aspiratia oricarei fiinte rationale.

Mi se poate cere sa caut adevarul, dar nu sa il gasesc.

Cine e fericit îi va face şi pe ceilalţi fericiţi. © CCC

Singur spiritul e in stare sa cunoasca o fericire deplina.

Fericirea este sensul si scopul vietii, traiectoria si finalul existentei umane.

Mai bine sa te consumi decat sa ruginesti.

La invective se recurge numai cand nu exista dovezi; dintre doi oameni care sunt in controversa, cel care nu va avea dreptate se va supara.

Fericirea este o casă mică, cu o bucătărie mare. © CCC

A crezut necontenit că e fericită. Prima oara în copilărie, când, găsind în parc un băiat necunoscut, l-a luat acasă cu gândul să-l păstreze numai pentru ea, ca jucărie. S-a înșelat, nu era fericirea, era numai un pas spre aceasta: prietenia. A doua oară, când, luând pe cineva drept altcineva, s-a căsătorit. Nu era fericirea: era o greșeală care i-a adus milă, tristețe și singurătate. A treia oară, când s-a lăsat iubită, ca să-și dovedească doar ei că este tânără, liberă și... fericită. Nu era: propriul trup îi devenise străin. Și apoi, la un moment dat, a știut sigur că nu se mai înșală. Nu l-a crezut pe el atunci când i-a spus că fericirea e ca aerul, n-o simți. Ca toate femeile, a simțit-o: o nouă viață în viața lor și în trupul ei. (Cartea fericirii)