Cred că fericirea e un cuvânt de dicţionar. Sunt momente de mulţumire, e o desprindere de tine, de ceilalţi, dar, ca stare permanentă, aşa ceva nu există.
Viata familiala este un conflict continuu: ca marea cu valurile.
Norocul e o intamplare, fericirea – o vocatie.
Nu e suferinta pe lume pe care sa n-o rascumpere o singura zi de fericire. O mica lumanare alunga intunericul dintr-o mare camera.
Fericirea e inainte de orice in sentimentul de liniste, de voiosie si de siguranta al unei constiinte curate.
Sentimentul de a fi fericit sau nefericit depinde rareori de starea noastră absolută, ci de percepția noastră asupra situației, de capacitatea noastră de a fi mulțumiți cu ceea ce avem.
© CCC
Fericirea aparține celor care își spun povești delicioase și care au resursele – sau curajul – să le creadă!
(Romanul familiei Jardin)
© CCC
Prima conditie pentru a fi fericit este sa n-ai timp sa te gandesti la nefericire.
Ceea ce mă interesează nu este fericirea tuturor oamenilor, ci a fiecăruia dintre ei.
(Spuma zilelor)
Gândeşte-te la frumuseţea care încă mai există în jurul tău şi vei fi fericit.
Fericirea personala este un scop pe care il urmaresc toti oamenii in virtutea inclinatiei naturii lor.
Chiar si in culmea fericirii, oamenii continua sa aspire spre mai mult.
Gandul intarzie si iubirea se joaca.
Daca nu putem fi fericiti, greseala e de obicei in noi insine.
O masa, un scaun, un vas cu fructe si o vioara; ce altceva ii mai trebuie unui om ca sa fie fericit?
Dacă preţuim fericirea, cu atât mai mult trebuie să preţuim raţiunea. *
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.