Virginia Woolf

Virginia Woolf, Adeline Virginia Stephen, 25 ian. 1882 – 28 mar. 1941, romancieră britanică, eseistă, editoare, autoare de povestiri scurte, considerată una dintre figurile cele mai importante ale literaturii moderne din secolul al XX-lea. În perioada interbelică, a fost o figură proeminentă a societății literare londoneze şi membră a Grupului Bloomsbury. A trăit 59 de ani.

Virginia Stephen s-a născut în Kensington, un cartier din vestul Londrei, și a crescut într-o familie reconstituită din alte două familii anterioare, al cărei tată, cu o personalitate capricioasă, dar ilustră, avea să-i fie model pentru o lungă perioadă de timp. Educată acasă, de tatăl său, Sir Leslie Stephen, într-o atmosferă extrem de cultivată, Virginia a dezvoltat foarte devreme o personalitate anxioasă, chiar înainte ca moartea prematură a mamei ei să o conducă pe panta depresiei. La treisprezece ani şi-a pierdut mama şi a avut prima dintr-un lung şir de căderi nervoase.

A început să frecventeze de timpuriu, împreună cu frații și sora ei, mediile artistice, iar în 1900 a început să scrie articole în Times Literary Supplement. După moartea tatălui său, în 1904, ritmul ei creativ s-a accelerat. S-a mutat împreună cu sora ei, Vanessa, şi cu cei doi fraţi, Thoby şi Adrian, în cartierul Bloomsbury, casa lor devenind locul de întâlnire al Grupului Bloomsbury. S-a apropiat mai mult de Vanessa şi de soţul acesteia, criticul de artă Clive Bell.

În 1912 s-a căsătorit cu Leonard Woolf, care avea să-i fie alături întreaga viaţă, şi a înfiinţat cu el o editură, Hogarth Press, unde, pe lângă propriile opere, apar volume de T.S. Eliot, Katherine Mansfield, E.M. Forster, iar mai târziu cărţile lui Freud.

În 1915, a publicat primul ei roman, Călătorie în larg (The Voyage Out), urmat de Noapte şi zi (Night and Day, 1919), Camera lui Jacob (Jacob’s Room, 1922) şi Doamna Dalloway (Mrs Dalloway, 1925). În acelaşi an, îi apare volumul de eseuri The Common Reader.

Alături de Doamna Dalloway, romanele care o consacră printre scriitorii de primă mărime ai modernismului sunt Spre far (To the Lighthouse, 1927) şi Valurile (The Waves, 1931).

De succes comercial s-a bucurat romanul ei din 1928, Orlando, dedicat Vitei Sackville-West.

În 1929, i-a apărut volumul de eseuri cu tematică feministă O cameră separată (A Room of One’s Own), iar în 1937, romanul Anii (The Years).

Datorită sprijinului permanent al soțului ei, Leonard Woolf, a editat mari autori străini, precum Fiodor Dostoievski sau Freud. Dar suferința ei psihologică era prea puternică, iar Virginia Woolf a recurs la suicid în 1941, înecându-se în râul Ouse, pe 28 martie 1941, după finalizarea romanului Între acte (Between the Acts).

Autoare a numeroase romane, povestiri şi eseuri, precum şi a unui amplu jurnal, editoare şi feministă implicată, Virginia Woolf este una dintre personalităţile de marcă ale secolului XX, stilul inovator al operelor sale influenţând generaţii întregi de scriitori.

Virginia Woolf este autoarea unor romane, precum Doamna Dalloway sau Camera lui Jacob, care, încălcând regulile literare clasice, se doresc a fi picturi impresioniste ale meandrelor sufletului.

Este considerată unul dintre cei mai mari romancieri ai secolului XX şi unul dintre cei mai mari inovatori în limba engleză. În operele sale, a experimentat cu acuitate motivele subiacente ale personajelor sale, atat psihologic, cât şi emoţional, precum şi diversele posibilităţi ale narațiunii și ale cronologiei fragmentate.

Ca și scriitorul britanic James Joyce, Virginia Woolf a utilizat o variantă a monologului interior, prin procedeul numit fluxul conștiinței, “stream-of-consciousness”, tehnică preluată de la scriitorul francez Edouard Dujardin. Ca o coincidență, ambii scriitori britanici s-au născut și au decedat în aceiași ani. Virginia Woolf a experimentat atât fluxul conștiinței, cât și motivele psihologice și cele emoționale ale personajelor.

Prin intermediul romanelor Spre far și Valurile, Woolf a devenit, împreună cu James Joyce și William Faulkner, unul dintre cei trei mari experimentatori moderniști în scrierea în tehnica fluxului conștiinței, în literatura engleză.

Cel mai cunoscut dicton al sau: “A woman must have money and a room of her own if she is to write fiction.”

Opere principale:

Călătorie în larg, 1915; Noapte şi zi, 1919; Camera lui Jacob, 1922; Doamna Dalloway, 1925; Spre far, 1927; Orlando, 1928;  O cameră proprie (O cameră separată), 1929; Valurile, 1931; Anii, 1937, Între acte, 1941; Jurnalul unei scriitoare.

***

Grupul Bloomsbury a fost un grup influent care a reunit un număr de scriitori, intelectuali, filosofi și artiști britanici din primii ani ai secolului XX, până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial. Aproape totul în ceea ce îl privește a devenit subiect de controversă, începand de la componența sa și până la numele său.

Cu toate acestea, astăzi, pare limpede faptul că, inițial, grupul se compunea  din romancieri și eseiști precum Virginia Woolf, E.M. Forster, Charles Dickens, Benjamin Disraeli (a fost și politician și prim-ministru britanic) și Mary (Molly) MacCarthy, biograful și eseistul Lytton Strachey, muzicianul și compozitorul Samuel Coleridge-Taylor, economistul John Maynard Keynes, naturalistul Charles Darwin, pictorii Duncan Grant, Vanessa Bell (sora Virginiei Woolf) si Roger Fry și criticii literari, artistici și politici, Desmond MacCarthy, Clive Bell si Leonard Woolf (soțul Virginiei Woolf).

Acest grup liber de prieteni și rude trăiau, lucrau sau studiau împreună aproape de Bloomsbury (o zonă din centrul Londrei, creata în sec. XVII și XVIII de familia Russel într-un cartier rezidențial la modă), Londra, în prima jumătate a secolului XX.

Potrivit istoricului și editorului britanic Ian Ousby, “deși membrii săi negau faptul de a fi un grup, în orice sens formal, aceștia erau uniți printr-o convingere statornică în privința importanței artelor”.  Lucrările și concepțiile lor au influențat profund literatura, estetica, critica și economia precum și atitudinile moderne față de feminism, pacifism și sexualitate.