Citate despre Viata

Viata frumoasa si utila este aceea in care gandirea si actiunea se sustin neincetat una pe cealalta.

Nu e greu sa urmezi adevarul ce duce viata pe un neted drum si daca potrivnica ti-e soarta, tu datoria fa-ti-o orisicum.

Cand se spune ca viata e buna si cand se spune ca este rea, spunem lucruri fara nici o noima. De fapt, trebuie sa spunem ca e si buna si rea in acelasi timp, fiindca numai prin ea putem sa ne dam seama de ce este bunul si ce este raul. Adevarul adevarat este ca viata este delicioasa, oribila, incantatoare, abjecta si dulce, si amara, si ca ea e totul pe pamant.

A trai nu inseamna a respira, ci a actiona.

Viaţa este, într-adevăr, un joc! Este un joc pe care se cade să-l joci după regulile lui.

Lumea şi viaţa nu sunt nimic fără cărţi.

Există ceea ce ne dorim și există ceea ce visăm. Mai există și ceea ce vine și la ce nu ne-am gândit. (O bucată de cer) © CCC

Heu, vitam perdidi operose nihil agendo. Vai, mi-am trait viata nefacand nimic folositor!

Viata ne-a fost data pentru a munci, a iubi si a ne innobila. Daca acestea lipsesc, ce mai are omul in viata? Daca le are, de ce se mai poate plange?

Ceea ce pare dezordine in mine este zburdalnicie. Ceea ce pare scandal este avant, ceea ce pare agitatie, este de fapt viata.

Ce-i viaţa, dacă nu umbra unui vis care fuge?

Vita, si uti scias, longa est. Viata, daca stii sa o traiesti, este lunga. (Seneca Philosophus, De brevitate vitae)

Fiecare viaţă e alcătuită din multe zile, zi după zi. Umblăm prin noi înşine, întîlnind tîlhari, fantome, uriaşi, bătrîni, tineri, soţii, văduve, cumnaţi. Dar întotdeauna întîlnindu-ne pe noi înşine. (Ulise)

Omul sa traiasca facandu-si prezentul cat mai placut, caci ziua de maine se apropie necunoscuta.

Pantoful care i se potriveste unei persoane o strange pe alta; nu exista o reteta pentru viata care sa se potriveasca in toate cazurile.

Şi ce înseamnă viaţa, dacă nu există durere, remuşcare, lacrimi? © CCC

Viata se petrece in intregime dorind… © CCC

…Pentru mine, timpul n-a curs, nu l-am simţit. Viaţa mea a fost atît de activă şi atît de plină, încît un an în plus sau în minus nu s-a făcut simţit cu efecte fizice, intelectuale sau de interes duhovnicesc evidente. Poate am evoluat din punct de vedere spiritual fără să-mi dau seama, dar propriu-zis n-am simţit curgerea timpului. Pentru mine, aceşti 84 de ani au fost un fel de dar ceresc pentru ca eu să înţeleg mai multe lucruri pe care tinereţea, poate, nu le înţelege, iar maturitatea le ignoră, vrut sau nevrut. Am avut şansa să ajung pînă aici şi să privesc cu bucurie, dar şi cu tristeţe. Vîrsta asta lungă mi-a fost de folos pentru comprehensiunea unei deveniri. Ne aflăm într-un moment de gravă înţelegere a sensului vieţii. Fiecare nu priveşte la cel de alături, nu îl interesează decît lucrurile materiale, iar restul este uitat. Fiecare an care mi se dădea îl socoteam ca un dar în plus de la Dumnezeu. Socoteam în tinereţe că am să trăiesc cam 60 de ani, n-am să ajung pînă la 70. Am avut întotdeauna obsesia morţii iminente. Cu fiecare an care trecea, încercam să adaug ceva la mine, la persoana interioară, căci persoana exterioară nu mă interesa. Cînd eram în viaţa publică, fiecare an însemna încă o posibilitate de a răspîndi cultura, de a forma cultura, de a răspîndi ceva din traseul fiinţei mele. […] Bătrîneţea nu este o povară. Acum, pentru mine nu există moarte, există «trecere dincolo»…

Doar simplul fapt că trăiești până la moarte reprezintă o muncă istovitoare.

Suntem aici pentru a ne bucura de o relatie speciala cu Universul.