Literatura nu te invata. Intalnesti, pur si simplu, in acest domeniu, oameni sau carti care, brusc, iti spun, iti arata ceea ce ai nevoie sa auzi sau sa vezi.
(Conversatie cu Jean-Maurice de Montremy - Aprilie 1990)
© CCC
Nu stiu nimic despre literatura actuala. De multa vreme, grecii sunt contemporanii mei.
Unul dintre semnele tineretii care trece este nasterea unui simt al tovarasiei fata de celelalte fiinte umane cand ne aflam locul printre acestea.
Este literatura vreodată altceva decât un refugiu împotriva anxietății?
© CCC
Singura viata care este interesanta este viata imaginara.
© CCC
Cati oameni, in literatura, au o buna ureche muzicala, dar canta fals...
Literatura nu îți permite să mergi, dar îți permite să respiri.
(Ce este critica?)
© CCC
Închideți-vă bibliotecile, dacă vreți, dar pe libertatea de conștiință, nu veți putea pune nici poartă, nici lacăt, nici zăvor.
(O cameră proprie)
© CCC
Te vad peste tot, in stele, in râu, pentru mine esti tot ceea ce exista; realitatea tuturor lucrurilor.
© CCC
Romanul este singura forma de arta care incearca sa ne faca sa credem ca ofera un raport complet si veridic al vietii unei persoane reale.
© CCC
Ca femeie, nu am patrie. Ca femeie, intreaga lume e patria mea.
Cartile sunt oglinzile sufletului.
(Intre acte)
© CCC
Exista oameni care au intr-adevar talente. Problema consta in a le descoperi.
(Intre acte)
© CCC
Odata ce te conformezi, odata ce faci ce fac si ceilalti oameni pentru ca o fac, o letargie iti impresoara talentele si puterea sufletului tau.
Ceea ce conteaza este sa te eliberezi tu insuti, sa-ti descoperi propriile dimensiuni, sa refuzi barierele.
© CCC
Cat de mult ne asemanam hainele cu vietile noastre.
Umorul este primul dar care piere intr-o limba straina.
(Cititorul de rand, 1925)
Material propriu romanului nu exista; totul e bun pentru roman, orice simtire, orice idee; este folosita orice insusire a gandului sau a sufletului; orice perceptie e binevenita. Si daca ne-am putea inchipui ca arta romanului ar prinde viata si ar veni printre noi, ne-ar pofti fara indoiala sa o frangem si sa o bruftuluim, dar si sa o cinstim si sa o iubim, pentru ca in felul asta tineretea ei ar fi reimprospatata si suveranitatea ei asigurata.
Ce singuratice aisberguri suntem! Ce putine lucruri avem a ne spune!