Citate despre Constiinta

Te vad peste tot, in stele, in râu, pentru mine esti tot ceea ce exista; realitatea tuturor lucrurilor. © CCC

Exista o singuratate, chiar si intre sot si sotie, un abis; si aceasta trebuie respectata. (Doamna Dalloway) © CCC

Unele ascunzisuri ale sufletului sunt usoare ca niste umbre: dispar indata ce incerci sa le luminezi…

Lucrul esential insa este ca am fost crescuti in iluzii.

Acestea sunt schimbarile sufletului. Nu cred in imbatranire. Cred ca ne schimbam permanent aspectul in fata soarelui. De aici rezulta optimismul meu.

Cel care face un rau are constiinta impacata, atata timp cat crede ca nu e rau ceea ce a facut.

Se spune ca pasari calatoare, care trec noaptea in carduri peste orase, se zapacesc de lumina ce-o imprastie acestea in intuneric, si pana in zori tot dau ocol orasului, nestiind incotro s-apuce; instinctele noastre mari si mici sunt ca aceste pasari: lumina constiintei le zapaceste…

Facultatea noastra de a judeca inseamna o simpla contributie a experientelor ancestrale de-a lungul secolelor, contributie necontrolata si transmisa noua de legile multiple si capricioase ale ereditatii…transformismul, ale carui legi domina totul, domina in acelasi timp si evolutia constiintei umane.

Aminteşte-ţi cine eşti şi nu lua nimic de la nimeni. (Pe aripile vântului)

La rasaritul soarelui pare ca se trezeste constiinta Universului.

Singurul sfat ce se poate da cuiva în ce priveşte lectura este de a nu accepta nici un sfat, de a urma, dimpotrivă, propriul instinct, de a utiliza propriile facultăţi intelectuale, de a trage propriile concluzii.

Pretul modest al hartiei este motivul pentru care femeile au inceput sa aiba succes in literatura, inainte de a face acest lucru in alte profesii. (Moartea moliei) © CCC

Nimeni n-a ispravit niciodata conflictele cu constiinta sa…Desteptarea constiintei e maretia sufletului.

Nimic nu ar trebui sa primeasca un nume, ca nu cumva tocmai acest nume sa-l transforme. (Valurile) © CCC

Constiinta, unita cu recunoasterea slabiciunilor noastre si cu simtul datoriei sunt caracteristicile esentiale care deosebesc pe om de animale.

Nu exista nastere a constiintei fara durere.

O camera in care sa poti canta, citi, medita, sfida lumea este o fortareata si un sanctuar.

Constiinta e vocea sufletului, patimile sunt vocea trupului.

Originea constiintei: oare constiinta nu a aparut ca o autoconfesiune a unui defect pe care ne e rusine sau frica sa-l declaram social? Se stie ca societatea inseamna represiune si constrangere la respectarea anumitor valori. Dar oamenii au pacate: abateri de la morala, insuficiente fiziologice, decaderi intime, momente abjecte de umilinta, de oroare. Toate emotiile tind la expansiune. Dar aceste vicii sau insuficiente nu pot fi spuse nici celui mai bun prieten. Cu cine sa vorbim de ele, fiindca nu suntem siguri de comprehensiunea completa, indiscutabila, a nimanui. Exista un singur prieten, care tolereaza totul, care intelege si ne justifica. Acela suntem noi insine. A inceput atunci discutia cu acel excelent prieten care suntem pentru noi. Lui ii putem face orice confesiune: putem fi siguri ca nu va spune nimanui nimic, ca nu va trada secretul. Constiinta e autoconfidentă.

De-as avea curajul sa povestesc altora adevarul pe care n-am curajul sa mi-l spun mie insumi.