Citate despre Iarna

Nici o pasiune nu este mai puternica in inima omului decat dorinta de a-si impartasi credinta. (Orlando) © CCC

Odata ce te conformezi, odata ce faci ce fac si ceilalti oameni pentru ca o fac, o letargie iti impresoara talentele si puterea sufletului tau.

Capodoperele nu sunt nasteri unice si solitare, sunt rezultanta multor ani de gandire in comun, de gandire de catre intregul corp al poporului, astfel ca intreaga experienta a masei se afla indaratul unui singur glas.

Marea revelatie nu vine, poate, niciodata. In schimb, e inlocuita de mici miracole zilnice, iluminari, chibrituri aprinse pe neasteptate in bezna.

Acestea sunt schimbarile sufletului. Nu cred in imbatranire. Cred ca ne schimbam permanent aspectul in fata soarelui. De aici rezulta optimismul meu.

Închideți-vă bibliotecile, dacă vreți, dar pe libertatea de conștiință, nu veți putea pune nici poartă, nici lacăt, nici zăvor. (O cameră proprie) © CCC

Vocea este muzica sufletului. (A fost odata un pian negru, 1998) © CCC

Nu trebuie sa te grabesti. Nu trebuie sa stralucesti. Nu trebuie sa fii altcineva in afara de tine insuti. © CCC

In mijlocul iernii, am invatat ca exista in mine o vara indestructibila.

Afară ninge fără grijă, O iarnă albă e în toi, E mult până-nfloresc caişii, Iar fulgii par petale moi. (Iarnă)

Te vad peste tot, in stele, in râu, pentru mine esti tot ceea ce exista; realitatea tuturor lucrurilor. © CCC

Ceea ce vocea ascunde, privirea dezvaluie.

Exista oameni care au intr-adevar talente. Problema consta in a le descoperi. (Intre acte) © CCC

Aicea totul seamănă cu tine Sau poate eu asemănări îți caut; Flori de ninsoare mari, diamantine, Suavi mesteceni-melodii de flaut. Brazii înalți și copleșiți de nea Par crini enormi acoperiți de floare- Cu dorul meu de pretutindenea Te caut ca o plantă suitoare. În șarpele de fum ce suie lin Făptura ta subțire se mlădie, Vântul de nord în fulgii care vin Te spulberă, te-adoarme și te-nvie. Cețuri târzii - flori de ninsoare, flori Tresar și se-nfioară omenește, Si parcă însăși noaptea uneori Cu ochii tăi de-aproape mă privește. O, ceas de taină - clipele dispar, E numai gândul meu umblând aiurea. Si neaua cu sclipiri de nenufar Trecând prin mine, bântuie pădurea. Sunt numai eu care mi-aduc aminte… Din toate-ai disparut, nu te mai vezi. Doar inima cu dorul ei fierbinte Topește-n jur imensele zăpezi. (Miraj de iarnă)

Luna se strecoară-alene Printre ceţi, cernînd scântei, Şi pe Tristele poeme, Varsă trist lumina ei. Pe întinsul drum iernatic, Troica lunecă în zbor, Clopoţelul singuratic Clinchetă chinuitor. Surugiul pune-n cîntec Ceva scump, natal şi sfânt: Cînd al doilea descîntec, Cînd al inimii avînt... Nici lumini nu sînt, nici sate, Frig, pustiu, zăpezi... Şi doar Stîlpii verstelor vîrstate, Dinaintea mea răsar... Mi-i urît... Dar mîine, Nina Va zîmbi în faţa mea, Focu-şi va juca lumina, Ochi în ochi voi sta cu ea. Minutarul, făr-odihnă, Drumul său şi-l va urma, Pe noi singuri stînd în tihnă Miezul nopţii ne-o lăsa. Surugiul, cum i-e felul, Moţăie. Sînt trist, mi-e dor... Luna-n ceaţă; clopoţelul Clinchetă chinuitor... (Drum de iarnă) (traducere de George Lesnea)

Cat de mult ne asemanam hainele cu vietile noastre.

Toti priveau aceeasi piesa, dar fiecare vedea altceva.

Fara indoiala ca daca n-am fi inzestrati cu darul uimitor de a avea iluzii, am duce-o mult mai greu.

Aud vibrand vocea ta in toate zgomotele lumii. J'entends ta voix dans tous les bruits du monde.

Exista o singuratate, chiar si intre sot si sotie, un abis; si aceasta trebuie respectata. (Doamna Dalloway) © CCC