Ninge; Zeus de sus din ceruri
Ne trimite iarna grea.
Apele sunt îngheţate
Toate sloi.
Sclav, fă foc şi alungă frigul,
Dă vin dulce din belşug,
Şi-mi aşterne un pat de perne
Moi de puf.
Nu te lăsa pradă grijii,
La ce bun să te mâhneşti…
(Cântec de banchet)
(traducere de Ştefan Bezdechi)
Marea revelatie nu vine, poate, niciodata. In schimb, e inlocuita de mici miracole zilnice, iluminari, chibrituri aprinse pe neasteptate in bezna.
Viata familiala este un conflict continuu: ca marea cu valurile.
Te vad peste tot, in stele, in râu, pentru mine esti tot ceea ce exista; realitatea tuturor lucrurilor.
© CCC
Iarna nu este un anotimp, ci o ocupație.
© CCC
Exista oameni care au intr-adevar talente. Problema consta in a le descoperi.
(Intre acte)
© CCC
Ceea ce conteaza este sa te eliberezi tu insuti, sa-ti descoperi propriile dimensiuni, sa refuzi barierele.
© CCC
In toate aceste secole, femeile au servit drept oglinzi, inzestrate cu puterea magica si delicioasa de a reflecta figura umana, dublandu-i dimensiunile sale naturale.
(O camera proprie)
© CCC
Pe mesteacăn, iată,
Sub fereastra mea
Cade argintată,
Mantie de nea.
De pe ramuri grele
Cu omăt pufos,
Tivuri cu dantele
Ciucuri albi au scos.
Blând pe promoroacă
Tihna stele-a nins,
Şi-n mesteacăn joacă
Aurul aprins.
Zările coboară,
Împrejur cuminţi
Şi pe ramuri iară,
Risipesc arginţi.
(Mesteacănul)
Vocea este muzica sufletului.
(A fost odata un pian negru, 1998)
© CCC
O capodopera este ceva declarat o data pentru totdeauna, constatat, incheiat, pentru a fi complet in minte, chiar si in subconstient.
Fiecare isi tinea trecutul inchis in el, ca o carte stiuta pe dinafara, carte careia prietenii nu-i citeau decat titlul.
Aud vibrand vocea ta in toate zgomotele lumii.
J'entends ta voix dans tous les bruits du monde.