Citate de Elizabeth Bibescu

Iarna britanica se termina in iulie, pentru a reincepe in august.

Rezistența este adesea o formă a indeciziei. © CCC

Adeseori luăm speranța drept certitudine, pentru a-i purta noroc. © CCC

Evident, farmecul era un lucru ciudat, misterios, pentru care nu exista o rețetă. O forță periculoasă care guvernează multe lucruri și nu se supune nici unei legi. (Baloane) © CCC

Toată viața mea, am iubit baloanele - toate baloanele – cele grele, englezești, imense și rotunde, care trebuie să fie împinse, și cele franțuzești, vesele, ușoare, umplute cu gaz care se înalță în aer în momentul în care le dai drumul. (Baloane) © CCC

Se spune că iarna este anotimpul bun pentru cei bogați; dar pentru cei săraci nu este la fel. De altfel, nu există anotimp bun pentru ei. (Jacquou Rebelul) © CCC

Afară ninge fără grijă, O iarnă albă e în toi, E mult până-nfloresc caişii, Iar fulgii par petale moi. (Iarnă)

Te uită cum ninge decembre... Spre geamuri, iubito, priveşte -- Mai spune s-aducă jăratec Şi focul s-aud cum trosneşte.   Şi mână fotoliul spre sobă, La horn să ascult vijelia, Sau zilele mele -- totuna -- Aş vrea să le-nvăţ simfonia.   Mai spune s-aducă şi ceaiul, Şi vino şi tu mai aproape, -- Citeşte-mi ceva de la poluri, Şi ningă... zăpada ne-ngroape.   Ce cald e aicea la tine, Şi toate din casă mi-s sfinte, -- Te uită cum ninge decembre... Nu râde... citeşte nainte.   E ziuă şi ce întuneric... Mai spune s-aducă şi lampa -- Te uită, zăpada-i cât gardul, Şi-a prins promoroacă şi clampa.   Eu nu mă mai duc azi acasă... Potop e-napoi şi nainte, Te uită cum ninge decembre... Nu râde... citeşte nainte. (Decembre) Decembre - Nicu Alifantis

Există ceva foarte independent la baloanele franțuzești - simți că nu ai putea face un animal de companie dintr-unul. (Baloane) © CCC

In mijlocul iernii, am invatat ca exista in mine o vara indestructibila.

Prietenia e o treabă dificilă şi periculoasă. Este, de asemenea (deşi, rareori o recunoaștem), și extrem de obositoare. © CCC

Ianuarie e luna viselor. (Un simț al anotimpurilor) © CCC

Uneori, omul care deschide ușa este ultimul care intră în cameră. © CCC

Nici o iarnă nu durează o veșnicie; nici unei primăveri nu îi trece rândul. © CCC

Singurul lucru care contează este să ai farmec și expresie [facială]. Apoi vine acea îndoială groaznică asupra propriului nostru magnetism. Dacă nu suntem atractivi, este posibil să nu fim nici irezistibili? Deci va trebui să trecem printr-o viaţă care nu aparţine nici frumosului triumfător, nici urâtului triumfător? © CCC

A fi grăbit este unul din tributurile pe care le plătești vieții. © CCC

Pe mesteacăn, iată,

Sub fereastra mea

Cade argintată,

Mantie de nea.

 

De pe ramuri grele

Cu omăt pufos,

Tivuri cu dantele

Ciucuri albi au scos.

 

Blând pe promoroacă

Tihna stele-a nins,

Şi-n mesteacăn joacă

Aurul aprins.

 

Zările coboară,

Împrejur cuminţi

Şi pe ramuri iară,

Risipesc arginţi.

(Mesteacănul)

M-am oprit la marginea pădurii, sub un pin înalt, cu trunchiul drept și golaș. Domnea o liniște desăvârșită, cum n-o găsești decât în pădure, iarna, într-o zi fără vânt. Găteala bogată de zăpadă, agățată de crengi, le apleca în jos, dându-le un aer sărbătoresc și rece. Din când în când, câte-o crenguță plăpândă se rupea din creștetul vreunui copac și o auzeai deslușit cum atinge în cădere alte crengi, cu un trosnet ușor. În soare, zăpada scânteia trandafirie, iar în umbră, părea albastră. Cuprins de farmecul acestei tăceri solemne și înghețate, mi se părea că simt cum se scurge timpul încet și lin… (Olesia, cap. XI)

Iarna este in capul meu, dar primavara eterna se afla in sufletul meu.

Jumătate de oră de așteptare în mulțime, cât de bine răsplătește pentru ora sterilă care urmează! ​© CCC