Citate despre Familie

Nici o pasiune nu este mai puternica in inima omului decat dorinta de a-si impartasi credinta. (Orlando) © CCC

Unul dintre semnele tineretii care trece este nasterea unui simt al tovarasiei fata de celelalte fiinte umane cand ne aflam locul printre acestea.

O feminista este orice femeie care spune adevarul despre viata ei. © CCC

Ceea ce conteaza este sa te eliberezi tu insuti, sa-ti descoperi propriile dimensiuni, sa refuzi barierele. © CCC

Anii schimba lucrurile, le distruge, le ingramadeste - ingrijorari si necazuri.

Gandul intarzie si iubirea se joaca.

Niciodata vocile nu sunt atat de frumoase ca intr-o seara de iarna, atunci cand amurgul aproape ascunde trupul, iar cuvintele par a se naste din neant, cu o nota de intimitate rareori auzita in timpul zilei. © CCC

Rezolva orice mister ce-ti iese in cale.

Singurul sfat… pe care o persoana il poate da alteia in privinta lecturii este sa nu asculte nici un sfat, sa urmeze propriile instincte, sa foloseasca propria ratiune, sa ajunga la propriile concluzii. © CCC

Lucrul esential insa este ca am fost crescuti in iluzii.

Marea revelatie nu vine, poate, niciodata. In schimb, e inlocuita de mici miracole zilnice, iluminari, chibrituri aprinse pe neasteptate in bezna.

Literatura este presarata de ruinele facute de oamenii care s-au ocupat prea mult de opiniile altora. (O camera proprie) © CCC

O camera in care sa poti canta, citi, medita, sfida lumea este o fortareata si un sanctuar.

Odata ce te conformezi, odata ce faci ce fac si ceilalti oameni pentru ca o fac, o letargie iti impresoara talentele si puterea sufletului tau.

Familia este cristalul societatii.

Viata familiala este un conflict continuu: ca marea cu valurile.

Ce singuratice aisberguri suntem! Ce putine lucruri avem a ne spune!

E foarte important să precizăm drumul de apucat de acum înainte. Şi foarte important să gândim mai serios la învăţământ, la Biserică şi în primul rând la familie. Nucleul formării unei personalităţi este familia. Or, în clipa în care familia se dizolvă, personalitatea nu se mai poate forma. Nu trebuie să ignorăm asta. Este un dat elementar. Nu se spunea, pe vremuri, «n-are şapte ani de acasă»? Acum nu se mai zice, că n-au. De ce? Nu prea mai are nimeni măcar un an de acasă… Nucleul a fost nu numai slăbit, nu numai risipit, dar tinde să dispară. (…) Dacă tu nu vii de acasă în cei şapte ani cu sufletul, sufleţelul cât de cât modelat, atunci e greu să o înceapă şcoala chiar de la capăt cu tine. Însă învăţământul trebuie, totuşi, eu nu pot să spun revizuit, pentru că s-a revizuit, după părerea mea, într-un mod cu totul nepotrivit, să revină în matcă. Învăţământul a devenit pur şi simplu un loc de informaţii. Nimic formativ. Toate disciplinele, sau cele mai importante, sunt cele care privesc economia, comerţul, finanţele şi informatica, tehnica. Nimic altceva. Disciplinele umanistice? Ah! Cine mai învaţă latina? Cine mai învaţă greaca? Nici nu se mai pune problema. Dimpotrivă, sunt considerate, am impresia, aşa, cu oarecare dispreţ. Când am vorbit despre umanismul antichităţii clasice greceşti, mi s-a râs în nas. Şi stau şi mă gândesc ce se poate întâmpla în atari condiţii.

O capodopera este ceva declarat o data pentru totdeauna, constatat, incheiat, pentru a fi complet in minte, chiar si in subconstient.

A scrie este adevarata placere; a fi citit este doar o placere superficiala. (Jurnalul unei scriitoare) © CCC