E foarte important să precizăm drumul de apucat de acum înainte. Şi foarte important să gândim mai serios la învăţământ, la Biserică şi în primul rând la familie. Nucleul formării unei personalităţi este familia. Or, în clipa în care familia se dizolvă, personalitatea nu se mai poate forma. Nu trebuie să ignorăm asta. Este un dat elementar. Nu se spunea, pe vremuri, «n-are şapte ani de acasă»? Acum nu se mai zice, că n-au. De ce? Nu prea mai are nimeni măcar un an de acasă… Nucleul a fost nu numai slăbit, nu numai risipit, dar tinde să dispară. (…) Dacă tu nu vii de acasă în cei şapte ani cu sufletul, sufleţelul cât de cât modelat, atunci e greu să o înceapă şcoala chiar de la capăt cu tine. Însă învăţământul trebuie, totuşi, eu nu pot să spun revizuit, pentru că s-a revizuit, după părerea mea, într-un mod cu totul nepotrivit, să revină în matcă. Învăţământul a devenit pur şi simplu un loc de informaţii. Nimic formativ. Toate disciplinele, sau cele mai importante, sunt cele care privesc economia, comerţul, finanţele şi informatica, tehnica. Nimic altceva. Disciplinele umanistice? Ah! Cine mai învaţă latina? Cine mai învaţă greaca? Nici nu se mai pune problema. Dimpotrivă, sunt considerate, am impresia, aşa, cu oarecare dispreţ. Când am vorbit despre umanismul antichităţii clasice greceşti, mi s-a râs în nas. Şi stau şi mă gândesc ce se poate întâmpla în atari condiţii.
Viata familiala este un conflict continuu: ca marea cu valurile.
Familia este cristalul societatii.
Frumusețea este, în același timp, ceva atrăgător și sublim.
© CCC
La fel ca toate familiile bune, avem partea noastră de excentricități, de tineri impetuoși și capricioși și de dezacorduri în familie.
În 1989, Daily Mail o citează pe Regină, potrivit unei surse de încredere, că încearcă să se justifice în fața scandalurilor create de purtarea necorespunzătoare a copiilor ei.
© CCC
Ceea ce se numește lumea bună nu este, de obicei, altceva decât un mozaic de caricaturi lustruite.
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.