În lumea familiei, domneau rânduieli vechi, cu vizite oarecum protocolare, cu onomastici sărbătorite ca adevărate recepţii, ca să nu mai vorbim de Paşte și Crăciun, când se strângea familia din toate unghiurile ţării. De politică nu se vorbea deloc… Lumea era mulţumită, se trăia fără griji, viaţa socială se desfăşura în armonie.
(Convorbiri în cumpănă de Alexandru Deșliu)
Fiecare noțiune, fiecare familie, fiecare individ are o mitologie care dă culoare existenței sale.
(Din voia Domnului)
Cândva, familia Malavoglia fusese la fel de numeroasă ca pietrele vechiului drum din Trezza.
(Familia Malavoglia)
© CCC
O familie se poate dezvolta doar cu o femeie iubitoare în mijlocul ei.
sau
O familie se poate dezvolta doar în jurul unei femei iubitoare.
© CCC
La fel ca toate familiile bune, avem partea noastră de excentricități, de tineri impetuoși și capricioși și de dezacorduri în familie.
În 1989, Daily Mail o citează pe Regină, potrivit unei surse de încredere, că încearcă să se justifice în fața scandalurilor create de purtarea necorespunzătoare a copiilor ei.
© CCC
E foarte important să precizăm drumul de apucat de acum înainte. Şi foarte important să gândim mai serios la învăţământ, la Biserică şi în primul rând la familie. Nucleul formării unei personalităţi este familia. Or, în clipa în care familia se dizolvă, personalitatea nu se mai poate forma. Nu trebuie să ignorăm asta. Este un dat elementar. Nu se spunea, pe vremuri, «n-are şapte ani de acasă»? Acum nu se mai zice, că n-au. De ce? Nu prea mai are nimeni măcar un an de acasă… Nucleul a fost nu numai slăbit, nu numai risipit, dar tinde să dispară. (…) Dacă tu nu vii de acasă în cei şapte ani cu sufletul, sufleţelul cât de cât modelat, atunci e greu să o înceapă şcoala chiar de la capăt cu tine. Însă învăţământul trebuie, totuşi, eu nu pot să spun revizuit, pentru că s-a revizuit, după părerea mea, într-un mod cu totul nepotrivit, să revină în matcă. Învăţământul a devenit pur şi simplu un loc de informaţii. Nimic formativ. Toate disciplinele, sau cele mai importante, sunt cele care privesc economia, comerţul, finanţele şi informatica, tehnica. Nimic altceva. Disciplinele umanistice? Ah! Cine mai învaţă latina? Cine mai învaţă greaca? Nici nu se mai pune problema. Dimpotrivă, sunt considerate, am impresia, aşa, cu oarecare dispreţ. Când am vorbit despre umanismul antichităţii clasice greceşti, mi s-a râs în nas. Şi stau şi mă gândesc ce se poate întâmpla în atari condiţii.
M-am născut în micul oraș Nuoro din Sardinia în 1871. Tatăl meu era un proprietar de terenuri, destul de înstărit, care își cultiva propriul teren. De asemenea, era un om ospitalier și avea prieteni în toate orașele din jurul lui Nuoro. Când acești prieteni și familiile lor trebuiau să vină la Nuoro pentru afaceri sau pentru sărbători religioase, de obicei stăteau la noi acasă. Astfel am început să cunosc diversele personaje ale romanelor mele.
© CCC
Eram antifamilie, eram antisocial, intr-un cuvant, artist. Activitatea artistica nu poate fi decat contrara moralei, ratiunii, familiei.
Cum incepe familia? Incepe cu un tanar care se indragosteste de o fata. Inca nu s-a gasit o varianta mai buna.