Nu regret, nu mă jelesc, nu strig,
Toate trec ca floarea spulberată.
Veştejit de-al toamnei mele frig
Nu voi mai fi tânăr niciodată.
N-ai să mai zvâcneşti ca pân-acum,
Inimă răcită prea devreme.
S-o pornesc din nou desculţ la drum
Stamba luncii n-o să mă mai cheme.
Dor de ducă! Tot mai rar, mai rar,
Pui pe buze flacăra pornirii.
O, pierdutul prospeţimei har
Cu vioiul clocot al simţirii!
În dorinţi încep zgârcit să fiu,
Te-am trăit sau te-am visat doar, viaţă?
Parcă pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineaţă.
Toţi suntem vremelnici pentru veci
Rar ning fagii frunzele deşarte…
Binecuvântat să fie deci
Că trăiesc şi că mă duc spre moarte.
(Nu regret, nu mă jelesc, nu strig)
(Traducere George Lesnea)
Omul sa traiasca facandu-si prezentul cat mai placut, caci ziua de maine se apropie necunoscuta.
Ce-i viaţa? Să rabzi poate o zi şi alta oare?
Odihna, plictiseala, pot ele-ndestula?
Cine-şi doreşte ochii apostolilor care
Şterşi, îl jeleau pe zeul ce valu-l despica?
Ne-ncântă doar speranţa, a viselor minciune,
Şi dragostea, agilă în inimi pătrunzând;
Fremătător orgoliul sau voluptatea, când
Dă, muzicii, asemenea făgăduinţi nebune!
(Onoarea de a suferi - CVI (poezia 106), 1927)
Este rușinos să mai fii în viață când cei mai însemnați oameni și-au pierdut-o.
(Siebenkäs, 1796)
Cele mai mari si mai importante probleme ale vietii sunt, toate, esentialmente fara solutie. Nu vor putea fi niciodata rezolvate, ci doar depasite.
Toti priveau aceeasi piesa, dar fiecare vedea altceva.
Pentru a ma elibera de ceea ce traiesc, traiesc.
© CCC
A trăi - aceasta ia prea mult timp oamenilor.
Viata poate fi inteleasa numai privind inapoi, dar vorbind cu blandete, si tinand in mana un ciomag, veti ajunge departe.
Toti traim in aceeasi lume. Binele si raul, pacatul si nevinovatia merg mana in mana pe acest pamant. A inchide ochii ca sa nu vezi jumatate din viata, si ca sa traiesti fara griji, e ca si cum ti-ai scoate singur ochii, crezand ca vei merge fara primejdie prin locuri pline de gropi si rape.
Vita est nobis aliena magistra.
Viata este pentru noi o educatoare severa.
(Cato, Disticha Moralia)
Dum vivimus, vivamus!
Cat timp traim, sa traim!
Ce pretuieste viata fara lupta,
fara iubire?
Vesnica intrecere e viata
si insasi lupta-i tinta omenirii.
Viaţa nu este dată nimănui în proprietate, ci este dată tuturor ca să o folosească.
(De rerum natura / Despre natura lucrurilor)
© CCC
Timpul tau este limitat, nu il risipi ducand o existenta care nu iti apartine. Nu fi prizonier al dogmelor care te obliga sa traiesti supunandu-te gandirii altora. Nu lasa zgomotul din afara sa iti inabuse propria voce interioara. Ai curajul sa iti urmezi inima si propria-ti intuitie. Si una si cealalta stiu ceea ce iti doresti cu adevarat sa devii. Restul este mai putin important. Fii nesatios. Fii nebun.
© CCC
Trebuie să iubeşti viaţa mai mult decât sensul vieţii.
Sa nu crezi ca esti fara entuziasm si nu muncesti, fiindca ai descoperit ca viata n-are nici un rost: mai curand invers: ai ajuns la sarmana intelepciune ca viata n-are nici un inteles, fiindca esti slab si fara avant.
Cine nu pretuieste viata n-o merita.
Viata fara binefacerile stiintei si fara frumusetile artei nu inseamna nimic.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.