Potop, cad stele albe de cristal
Şi ninge-n noaptea plină de păcate;
La vatră-n para ce abia mai bate,
Azi, a murit chiar visul meu final.
Şi ninge-n miezul nopţii glacial...
Şi tu iar tremuri, suflet singuratic,
Pe vatră-n para slabă, în jăratec, -
Încet, cad lacrimi roze, de cristal.
(Singur)
Sa ne bucuram de ceea ce ne putem bucura acum.
In acest loc, ochii mei sunt ochii fara pleoape ai unei statui de piatra dintr-un desert din apropierea Nilului.
(Valurile, 1931)
© CCC
O viata intreaga era prea scurta pentru a scoate in evidenta aroma completa; pentru a extrage fiecare uncie de placere, fiecare nuanta de sens.
© CCC
O capodopera este ceva declarat o data pentru totdeauna, constatat, incheiat, pentru a fi complet in minte, chiar si in subconstient.
Nu mai avem ochi pentru privighetori, ne pierdem mirosul dulceag al ierbii, în lumea noastră dispar grădinile şi izvoarele pure. Suntem năpădiţi de inutilităţi, trăim sub presiunea multiplă a necesităţii, în condiţii de viaţă umilitoare. Apetitul vital devine anemic, plăcerea de a fi îşi pierde amplitudinea şi dulceaţa. Şi ne izolăm de celălalt, devenim singuratici, fără un Dumnezeu. „ A fi singur şi fără zei, iată moartea, afirmă Holderlin în tragedia Empedocle.
Toti priveau aceeasi piesa, dar fiecare vedea altceva.
Când trăiești singur, nu ești vulnerabil, nu te mai poziționezi în raport cu generalul, ci în raport cu absolutul.
(Spiritul singurătății)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.