Şi eu stau la marginea unei prăpastii ameninţătoare. Şi ştii ce fac? Prind copiii să nu cadă în prăpastie.
(De veghe în lanul de secară)
Nu-i deșert, nu-i prăpastie, nici ocean pe care nu le-aș putea trece cu tine. Cu cât vom trăi mai mult împreună, viața va fi ca o îmbrățișare tot mai strânsă, mai deplină! Nu ne va mai tulbura nimic, nici o grijă, nici o piedică! Vom fi singuri, numai unul al altuia, pe veci…
(Doamna Bovary)
Spiritul omului este asemenea unui urcus in munti: vezi culmea, ti se pare ca esti pe cale sa o atingi, apoi descoperi alte culmi, alte prapastii, alte povarnisuri.
Exista o singuratate, chiar si intre sot si sotie, un abis; si aceasta trebuie respectata.
(Doamna Dalloway)
© CCC
Natura e inferioara omului, prapastia de viata zoologica si vegetala n-atinge niciodata tensiunea vietii umane. Este un om numai cine traieste ca om, numai printre oameni.
Natura a pus calmul in nenorocire, ca un culcus moale in fundul unei prapastii, spre a indulci senzatia caderii celor nenorociti.
Cand cade un vultur, cine poate sti in ce fund de prapastie se va opri? Prabusirile unui om se masoara intotdeauna dupa inaltimea la care se ridicase.