Citate de Alphonse de Lamartine

Este deja un ghinion să fii primul care anunţă un dezastru. (Perșii) © CCC

Intamplarile neasteptate, ca si nenorocirile, rareori vin singure.

Sa iubesti pentru a fi iubit, e omenesc: dar sa iubesti pentru a iubi, e aproape ingeresc.

Recunostinta nu se prescrie niciodata, daca memoria e buna si inima e dreapta.

Exista doua feluri de patriotism: unul alcatuit din toate vrajbele, din toate prejudecatile, din toate adversitatile grosolane pe care popoarele indobitocite de regimuri interesate sa le dezbine le nutresc unele fata de altele… celalalt, e alcatuit, dimpotriva, din toate adevarurile, din toate drepturile, care sunt un bun comun al popoarelor.

Adversis etenim frangi non esse virorum. Barbatii adevarati nu se lasa doborati de necazuri. (Silius Italicus, Punica)

Lumea se plictiseste repede sa asculte nenorocirile altora si prefera sa-i ocoleasca pe cei nefericiti.

Daca un om este nenorocit, sa-si aduca aminte ca neno­rocirea i se datoreaza lui insusi.

O singura fiinta va lipseste si totul este pustiu. Un seul être vous manque, et tout est dépeuplé.

Nenorocirile intamplatoare se lecuiesc usor; nu poti sa te feresti insa de niste evenimente care izvorasc necontenit din natura lucrurilor.

Trebuie sa fi resimtit in mod obisnuit nenorocirea sau sa te temi de ea pentru a lua parte la greutatile celor napastuiti.

Mangaierea nefericitilor este sa aiba tovarasi in suferinta.

Idealul nu e decat adevarul la distanta.

Nu exista nici fericire, nici nenorocire in lume; exista doar compararea unei stari cu cealalta, si atata tot. Doar cel care a simtit nefericirea cea mai cumplita e in stare sa simta cea mai mare fericire. Ca sa-ti dai seama cat de bine este sa traiesti, trebuie sa fi dorit sa mori.

Numai nenorocirea celor pusi in imprejurari cat mai apropiate de ale noastre ne patrunde in mod firesc pana in adancul sufletului.

Omul mai rau isi amaraste viata cu nenorocirile de care se teme ca vor veni, decat cu acelea care au si sosit si de care sufera.

Natura a pus calmul in nenorocire, ca un culcus moale in fundul unei prapastii, spre a indulci senzatia caderii celor nenorociti.

Cei nenorociti au o intelegere mai adanca a raului.

Nu trebuie, ca om, sa razi de nenorocirea altor oameni, ci sa ai mila.