Nu exista nici fericire, nici nenorocire in lume; exista doar compararea unei stari cu cealalta, si atata tot. Doar cel care a simtit nefericirea cea mai cumplita e in stare sa simta cea mai mare fericire. Ca sa-ti dai seama cat de bine este sa traiesti, trebuie sa fi dorit sa mori.
Mangaierea nefericitilor este sa aiba tovarasi in suferinta.
Cei nenorociti au o intelegere mai adanca a raului.
Omul mai rau isi amaraste viata cu nenorocirile de care se teme ca vor veni, decat cu acelea care au si sosit si de care sufera.
Lumea se plictiseste repede sa asculte nenorocirile altora si prefera sa-i ocoleasca pe cei nefericiti.
Nu trebuie, ca om, sa razi de nenorocirea altor oameni, ci sa ai mila.
Nenorocirea il face pe om mai bland, mai virtuos, natura lui devine mai sensibila.
Intamplarile neasteptate, ca si nenorocirile, rareori vin singure.
Nenorocirea nu vine de una singură, dar nici succesul.
Daca un om este nenorocit, sa-si aduca aminte ca nenorocirea i se datoreaza lui insusi.
Ceea ce vedem mai rar impresioneaza intotdeauna mai puternic imaginatia noastra.
Nimeni nu poate crede ca el singur este cauza propriei sale nenorociri si ca toti ceilalti si-au castigat fericirea pe care o au.
Este deja un ghinion să fii primul care anunţă un dezastru.
(Perșii)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.