Toti oamenii au aceleasi slabiciuni, dar n-au aceleasi virtuti: in aceasta consta de altfel toata deosebirea intre oamenii mari si mici. Oamenii trebuie judecati numai dupa virtutile si nu dupa slabiciunile lor, de aceea dupa virtuti ne pretuiesc numai prietenii, iar dupa slabiciuni, numai dusmanii.
Nu trebuie, ca om, sa razi de nenorocirea altor oameni, ci sa ai mila.
Oamenii isi fac unul altuia mai mult rau prin cuvinte decat prin fapte.
Nu deplang nimic pe lume decat ca in tinerete n-am stiut ca sunt tanar.
O mare conditie a prieteniei este sa nu pretinzi recunostinta pentru serviciile facute.
Nu exista suferinta mai mare decat amintirea fericirii trecute, in timp de nenorocire.
(Divina comedie)
Indragostitii sunt utopistii cei mai mari...In iubire se simte mai mult decat e nevoie, se sufera mai mult decat se cugeta, se viseaza mai mult decat se traieste, si se spune si ceea ce noi singuri nu credem.
Este sigur ca in orice intelegere omeneasca omul crede ca da mai mult decat primeste.
Oamenii mari au fost fericire pentru omenire, dar au fost, de fapt, cei mai mari nefericiti.
Omul este cu atat mai adanc cu cat are mai mult conflicte sufletesti.
Omul imbatraneste numai cand imbatranesc toate pasiunile lui.
Daca oamenii ar intelege cat de putin le trebuie ca sa fie fericiti, ar evita cele mai triste zile din viata. Nefericirea consta in faptul ca nimeni nu masoara fericirea pornind de la sine si de la nevoile sale, ci de la altul, si inca de la cel considerat cel mai fericit.
A dori desavarsirea tuturor este cea mai inalta treapta a iubirii.
Cel mai mare creator al nefericirii omului este omul insusi.
Daca un om este nenorocit, sa-si aduca aminte ca nenorocirea i se datoreaza lui insusi.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.