Citate Celebre Cogito
Citate Celebre & Enciclopedie

Iovan Ducici


Ducic

Iovan Ducici (Jovan Dučić), 17 febr. 1871 – 7 apr. 1943, scriitor sârb, de origine macedo-vlahă, poet și diplomat. A fost membru al Academiei Regale a Serbiei. A trăit 72 de ani.

Iovan Ducici s-a născut în Trebinje, Bosnia și Herțegovina, unde și-a terminat studiile elementare. Tatăl său, Andreja, comerciant, a fost ucis în revolta din Herțegovina din 1875. A locuit cu mama sa, Jovanka, cu Jovan și Milena, fratele și sora sa, precum și cu doi copii dintr-o căsnicie anterioară a mamei.

După ce familia s-a mutat în orașul Mostar, Jovan Ducici a urmat școala de comerț și a devenit ucenic de negustor împreună cu fratele său vitreg. La acea vreme, în Mostar nu exista liceu și de aceea, și-a continuat studiile la Saraievo și Sombor, iar în 1893, a devenit învățător și apoi profesor. A predat la Bijeljina, unde a cunoscut o studentă care își termina studiile, Magdalena Nikolić, în timpul unui bal la hotelul „Drina”, și a locuit cu ea o perioadă.

Iovan Ducici a fost arestat de autoritățile orașului și expulzat în mai 1894 din cauza poemelor patriotice Patria (Otadzbina) și Oh, Bosnia (Oj Bosno).

A predat la școala religioasă a mănăstirii Žitomislić înainte de a se întoarce la Mostar, unde a fondat, împreună cu Aleksa Šantić, revista literară Zora. De asemenea, a participat la organizația Gusle.

În 1899, și-a reluat studiile la Facultatea de Filozofie-Sociologie din Geneva și a locuit la rue De Candolle, 32.

Cariera sa diplomatică a început în 1907, cu un post de funcționar la Ministerul Afacerilor Externe. A îndeplinit funcții de reprezentare diplomatică, ca atașat diplomatic, la Istanbul și Sofia, în 1910, apoi, între anii 1912-1927, la Atena, Cairo, Roma și Madrid.

A fost ales membru extern al Academiei Regale a Serbiei și a devenit membru permanent în 1931.

Din 1933-1941 a devenit atașat diplomatic la Roma și București. A fost primul ambasador al Regatului Iugoslaviei la București (din 1937) și a devenit membru de onoare al Uniunii Scriitorilor din România

În 1941, Ducici a plecat în exil în Statele Unite, în urma invaziei și ocupației naziste a Iugoslaviei. Acolo s-a alăturat vărului său Mihajlo, care locuia în orașul Gary. Apoi a condus asociația membrilor diasporei sârbe fondată de Mihajlo Pupin în 1914.

A scris poezii, cărți de istorie și articole pentru ziare în sârbă; a protestat împotriva masacrării sârbilor de către regimul pro-nazist croat Ustasha și a atras nemulțumirea unor iugoslavi care i-au reproșat ideea unei Serbii Mari, poziție care a atras și atenția guvernului american și a CIA.

Iovan Ducici s-a stins din viață pe 7 aprilie 1943 și a fost înmormântat la Mănăstirea Ortodoxă Sârbă Sfântul Sava din Libertyville, Illinois. În testamentul său își exprimase dorința de a fi înmormântat în orașul său natal Trebinje, dorință îndeplinită în cele din urmă pe 22 octombrie 2000, când a fost înmormântat în biserica mănăstirii Hercegovačka Gračanica.

Lirica sa novatoare, de factura simbolistă și parnasiană, de rafinament stilistic și imagistică originală, cultiva sentimentul patriotic și dragostea de viață.

Opere principale:

poezie: Poeme, 1901; Sonete adriatice, 1906; Sonete imperiale, 1906;

eseuri: Comoara împăratului Radovan, 1932, expunere a unor principii de etică, inspirată din clasicii antici greco-romani.

Citate asemanatoare

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.