Citate de Iovan Ducici

Unii sunt fericiti fiindca nu cred in rau, altii pentru ca n-au crezut niciodata in fericire; si cu toate acestea, nici unii, nici altii n-au pierdut mai mult decat aceia care au cantarit toate relele si au numarat toate nefericirile.

Pe oameni nu-i impresioneaza la fel aceleasi lucruri.

Nu deplang nimic pe lume decat ca in tinerete n-am stiut ca sunt tanar.

Oamenii pot sa iubeasca fara egoism, dar nu pot in acelasi fel sa si urasca. Fiecare ura este frica sau invidie. Ura este frica cea mare, pentru ca omul nu uraste decat pe acela de care se teme... In sentimentul urii exista umilinta pentru noi insine, dar in dispret exista mandrie si convingerea ca suntem mai buni si superiori aceluia pe care il dispretuim. Ura nu provine niciodata din deosebire de convingeri, nici din deosebire de principii morale. Adevaratul om superior nu uraste nici chiar pe omul de care se teme.

Cel mai inalt semn de prietenie este sa te socotesti egal cu cel inferior tie... numai coborandu-ne noi, ridicam pe altii.

Daca stai sa judeci cu luare-aminte faptele noastre, gasesti intotdeauna in ele felurite neajunsuri, si aceasta pentru ca natura, felurita si ea, il lumineaza pe unul intr-o privinta si pe altul in alta; de aceea, se intampla ca, stiind un ins un lucru pe care celalalt nu-l stie si necunoscand ce anume are de gand celalalt, fiecare isi da seama cu usurinta de greseala semenului sau, dar nu de a sa, si tuturor ni se pare ca suntem foarte intelepti, si poate mai mult tocmai in acele lucruri in care ne vadim mai nebuni.

Firea omului este astfel alcatuita, incat ii vine greu sa judece problemele lui proprii dupa o regula generala, si mereu ii place sa faca exceptii in favoarea lui.

Nimeni nu crede indeajuns ca greseste atat cat i se ingaduie. Atat de mult isi iarta fiecare siesi.

La crainicul de rele vesti, te uiti urat.

Suntem intotdeauna nedrepti atunci cand gandim si vorbim despre altii, pentru ca pe unii ii infrumusetam cu simpatiile noastre, iar pe altii ii facem mai urati cu antipatia noastra si ambele sunt la fel de instinctive si oarbe.

Daca valorile nu ne sunt revelate decat in stricta conexiune cu subiectivitatea noastra, relatiile ce rezulta de aici intereseaza totusi intreaga omenire.

Eroismul nu este numai o reactie fizica in fata mortii, ci si una spirituala in fata vietii. Exista eroisme zilnice, din punct de vedere moral, care sunt mai de admirat si mai frumoase decat curajul fizic pe campul de lupta.

Nu fenomenele naturii chinuiesc pe oameni, ci parerile lor despre ele. Asa, bunaoara, moartea n-are nimic de temut. Dar parerea noastra, aratand-o ingrozitoare, o face intr-adevar ingrozitoare. De aceea, la orice piedica, durere sau nenorocire, tu nu da vina pe altul decat pe tine, adica pe parerea ta. Caci prostul la toate da vina pe altii; cel ce incepe a se lumina, da vina pe sine; iar inteleptul, nici pe altul, nici pe sine.

E ciudat! Omul se revolta impotriva raului pe care il primeste dinafara, de la altii, si pe care nu-l poate inlatura; dar nu se lupta impotriva raului care zace intr-insul, cu toate ca este in putinta sa de a o face.

“Cunoaste-te pe tine insuti”. Nimic mai greu caci amorul nostru propriu exagereaza intotdeauna meritul nostru inaintea ochilor nostri.

Nu vedem lucrurile așa cum sunt, ci așa cum suntem noi.

Nimic nu e bun sau rau in natura decat in raport cu felul de a vedea si de a simti al fiintelor fata de obiectele cu care sunt in legatura.

Credem ceea ce avem nevoie sa credem.

Nu judecam lucrurile decat in legaturile lor tainice cu noi insine.

Omul imbatraneste numai cand imbatranesc toate pasiunile lui.