E ciudat! Omul se revolta impotriva raului pe care il primeste dinafara, de la altii, si pe care nu-l poate inlatura; dar nu se lupta impotriva raului care zace intr-insul, cu toate ca este in putinta sa de a o face.
Nu-i aprobam pe altii decat pe temeiul asemanarilor pe care ne dam seama ca le au cu noi insine. Si se pare ca a pretui pe cineva inseamna a-l egala cu tine.
Vrabiei i se pare ca puiul ei nu ciripeste, ci canta nespus de frumos.
Nimic nu se invecheste asa de repede ca o binefacere.
Lucrurile sunt dupa felul aceluia care le are; bune pentru cine stie sa se foloseasca de ele, rele pentru acela care le da o proasta intrebuintare.
Raul tine de nemarginire (infinit sau nelimitat), asa cum presupuneau in reprezentarile lor pitagoreicii, pe cata vreme binele tine de finit.
Judecam actiunile omenesti dupa placerea sau mahnirea pe care ne-o provoaca.
Este sigur ca in orice intelegere omeneasca omul crede ca da mai mult decat primeste.
Fara activitate nu exista placere, iar placerea duce la desavarsire orice activitate.
Sunt oameni care nu lauda decat ceea ce pot imita.
E inutil, si chiar contradictoriu, sa pretinzi ca-ti poti judeca nepartinitor contemporanii.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.