Citate de André Maurois

In fiecare dintre noi se gasesc toate contradictiile din lume. Un simplu accident aduce la suprafata un invalmasag de pasiuni in locul altuia si te vezi calificat, judecat, iar mecanismul social te fixeaza pentru tot restul vietii fie intr-o postura eroica, fie intr-una rusinoasa. Dar eticheta manechinului corespunde rareori unei clasificari reale. Prin mintea unor oameni care traiesc ca sfintii trec si ganduri cinice. Le indeparteaza fiindca modul de viata acceptat de ei nu lasa loc unor asemenea ganduri; dar sa presupunem ca acesti oameni ar fi pusi in alte imprejurari, reactiile lor la aceleasi imagini ar fi diferite. Este adevarat si contrariul: intentii minunate trec, ca umbrele deasupra apei, prin sufletele unor nelegiuiti.

Lectura este ca hanurile spaniole, nu gasesti in ea decat ceea ce aduci cu tine. © CCC Un han spaniol: un loc /o situație în care găsesti doar ceea ce ai adus; un loc unde poti gasi orice, unde poti întâlni pe oricine. Expresia “hanurile spaniole” se refera la proasta reputație pe care acestea o aveau, incepand din secolul al XVIII-lea, ca urmare a impresiilor raspandite de către călătorii străini care le considerau neprimitoare deoarece fiecare gasea de mancare si bautura numai ce aducea cu sine. In hanurile spaniole se recomanda vizitatorilor, în cazul în care voiau sa manânce pe saturate, sa-si aduca singuri mancare si bautura, fie pentru că hanul oferea gazduire peste noapte, dar nu si masa, fie deoarece calitatea și cantitatea a ceea ce le era servit erau foarte discutabile. Astfel, deoarece fiecare isi aducea de mancare, in han se gasea o mare varietate de alimente. Prin extensie, hanul spaniol desemneaza orice idee sau situație în care fiecare găsește ceea ce il intereseaza, ceea ce intelege sau se pricepe potrivit gusturilor, culturii, convingerilor sale...

Nimic nu e bun sau rau in natura decat in raport cu felul de a vedea si de a simti al fiintelor fata de obiectele cu care sunt in legatura.

Omului nu ii este dat sa iasa din sine insusi si sa se examineze la anumite intervale, facand abstractie de senzatia obisnuintei cu sine insusi. Iata ceea ce face ca fiecare din noi sa fie un mai bun critic al altora decat al lui insusi.

Uneori, cautam fericirea asa cum ne cautam ochelarii atunci cand ii avem pe nas. © CCC

Daca i-am cunoaste pe ceilalti ca pe noi insine, ni s-ar parea ca actiunile lor cele mai condamnabile ar merita privite cu indulgenta. © CCC

O mare iubire, o credinta… o prejudecata mai puternica decat altele fac sa patrunda intr-o anumita constiinta armura nevazuta care-i lipsea si-i ingaduie sa atinga acea stare de echilibru care este in fond fericirea.

Niciun lucru nu e bun pentru toti, ci numai in raport cu unii; niciun lucru nu e adevarat pentru toti, ci nu­mai in raport cu cine crede astfel: nu exista metoda sau teorie care sa se poata aplica oricui, fara exceptie.

Cine vrea sa se schimbe va gasi intotdeauna un motiv bun pentru a se schimba. (Ceea ce cred) © CCC

Ce este viata noastra daca nu timp? (Scrisori unei necunoscute) © CCC

Banuielile cuibarite in sufletul cuiva, asezate in sir ca minele una dupa alta, nimicesc iubirea prin explozii succesive. (Climate)

Judecam actiunile omenesti dupa placerea sau mahnirea pe care ne-o provoaca.

Nimanui nu-i poate fi neplacuta propria sa infatisare; omul cel mai urat, ca si cel mai frumos, are dreptul sa se bucure de felul in care arata. Iar pentru ca bunavointa infrumuseteaza, si oricine se priveste in oglinda cu bunavointa, se poate afirma ca oricine e ingaduitor fata de el.

Daca oamenii ar intelege mai bine pericolele pe care le aduce folosirea anumitor cuvinte, atunci, dictionarele, in vitrinele librariilor, ar avea o banda rosie: "Exploziv. A se manui cu grija".

Suntem expusi sa ne inselam in tot ce ne priveste.

A fi exigent inseamna a arata interes. (Scrisori unei necunoscute) © CCC

In imprejurari noi, se schimba si dorintele noastre.

Pentru omul obisnuit, cincizeci de ani de casatorie de-abia ajung pentru a intelege o singura femeie. (Scrisori unei necunoscute) © CCC

Nu-i aprobam pe altii decat pe temeiul asemanarilor pe care ne dam seama ca le au cu noi insine. Si se pare ca a pretui pe cineva inseamna a-l egala cu tine.

Nu vedem lucrurile așa cum sunt, ci așa cum suntem noi.