Citate de Rabindranath Tagore

Nu fenomenele naturii chinuiesc pe oameni, ci parerile lor despre ele. Asa, bunaoara, moartea n-are nimic de temut. Dar parerea noastra, aratand-o ingrozitoare, o face intr-adevar ingrozitoare. De aceea, la orice piedica, durere sau nenorocire, tu nu da vina pe altul decat pe tine, adica pe parerea ta. Caci prostul la toate da vina pe altii; cel ce incepe a se lumina, da vina pe sine; iar inteleptul, nici pe altul, nici pe sine.

Orice experienta are alte urmari pentru fiecare, dupa structura sufleteasca.

Nu vreau sa mă rog pentru a fi la adapost de pericole, ci pentru a le putea face faţă.

De vrei, voi înceta să mai cânt. De privirea mea face mereu să-ţi zvâcnească inima, voi întoarce privirea de la tine. De te cutremuri la întâlnirea mea, mă voi depărta din calea paşilor tăi. De fiinţa-mi te stinghereşte - atunci când flori îşi împletesc degetele tale - voi fugi din grădina-ţi singuratică. De apa pârâiaşului tău e neliniştită la trecerea corăbiei mele, nu voi mai vâsli spre ţărmul tău.

- Luna, ce astepti? - Astept sa salut soarele si sa dispar in fata lui.

Lui Dumnezeu ajunge sa i se faca lehamite de marile imperii, dar niciodata de maruntele flori.

Prima floare inflorita pe Terra a fost o invitatie la un cantec inca nenascut.

Firea omului este astfel alcatuita, incat ii vine greu sa judece problemele lui proprii dupa o regula generala, si mereu ii place sa faca exceptii in favoarea lui.

A accepta nu inseamna a recunoaste. (Pe patru voci)

Tirania omului fata de om este mult mai cumplita decat toate celelalte cruzimi de pe lume.

Daca valorile nu ne sunt revelate decat in stricta conexiune cu subiectivitatea noastra, relatiile ce rezulta de aici intereseaza totusi intreaga omenire.

Cel ce canta trece de la bucurie la melodie, cel ce asculta trece de la melodie la bucurie.

De teama sa nu ajung sa te cunosc prea usor, te joci cu mine. Ma uimesti cu rasul tau cristalin dupa care iti ascunzi lacrimile. Iti cunosc maiestria. Niciodata nu rostesti cuvantul pe care ai vrea sa-l rostesti.   De teama ca nu te pretuiesc indeajuns, mi-aluneci printre degete in sute de feluri. De teama sa nu te aseman tuturor, stai singura, deoparte. Iti cunosc maiestria. Niciodata nu o apuci pe calea pe care ai vrea s-o apuci.   Tu-mi ceri mai mult decat celelalte, de aceea esti tacuta. C-o jucausa nepasare, te feresti sa-mi primesti darurile. Iti cunosc maiestria. Niciodata nu primesti ceea ce ai dori sa primesti.   (Gradinarul dragostei, XXXV) © CCC

Acolo unde cugetul e neinfricat si omul tine capul sus; acolo unde cunoasterea e libera; acolo unde lumea n-a fost impartita de inguste ziduri domestice; acolo unde cuvintele tasnesc din adancurile adevarului; acolo unde efortul neobosit isi intinde bratele catre desavarsire; acolo unde suvoiul limpede al ratiunii nu s-a pierdut in mohoratul desert al obisnuintei moarte; acolo unde cugetul e calauzit de Tine spre o gandire si o actiune din ce in ce mai largi; In acel paradis al libertatii, ingaduie, Parinte, sa se trezeasca patria mea.

Viaţa este un dar pe care îl merităm numai atunci când îl dăruim.

Ceea ce spui despre tine insuti e intotdeauna poezie.

Este sigur ca in orice intelegere omeneasca omul crede ca da mai mult decat primeste.

Sunt oameni care nu lauda decat ceea ce pot imita.

Pe oameni nu-i impresioneaza la fel aceleasi lucruri.

Nu te teme de clipă! aşa cântă glasul eternităţii.