Citate de Rabindranath Tagore

Nu vreau sa mă rog pentru a fi la adapost de pericole, ci pentru a le putea face faţă.

Nu-i voi condamna niciodata pe cei ce sunt gata sa accepte o suferinta ce decurge din propriile lor actiuni.

Timpul de care dispunem in fiecare zi este elastic; pasiunile pe care le incercam il dilata; acelea pe care le inspiram il ingusteaza si obisnuinta il umple.

Ceea ce e socotit de unii gresit poate fi vazut de altii ca o virtute.

Tirania omului fata de om este mult mai cumplita decat toate celelalte cruzimi de pe lume.

Adevarul nu poate fi verificat decat prin opozitie si obstacole.

Lumina are timpul sau care ii este masurat, Dar domnia noptii Nu cunoaste nici timp, nici spaţiu, Somnul dispune de toată veşnicia! (Imnuri inchinate noptii) © CCC

Oamenii îşi pierd timpul printre lucrurile netrebuincioase.

…Pentru mine, timpul n-a curs, nu l-am simţit. Viaţa mea a fost atît de activă şi atît de plină, încît un an în plus sau în minus nu s-a făcut simţit cu efecte fizice, intelectuale sau de interes duhovnicesc evidente. Poate am evoluat din punct de vedere spiritual fără să-mi dau seama, dar propriu-zis n-am simţit curgerea timpului. Pentru mine, aceşti 84 de ani au fost un fel de dar ceresc pentru ca eu să înţeleg mai multe lucruri pe care tinereţea, poate, nu le înţelege, iar maturitatea le ignoră, vrut sau nevrut. Am avut şansa să ajung pînă aici şi să privesc cu bucurie, dar şi cu tristeţe. Vîrsta asta lungă mi-a fost de folos pentru comprehensiunea unei deveniri. Ne aflăm într-un moment de gravă înţelegere a sensului vieţii. Fiecare nu priveşte la cel de alături, nu îl interesează decît lucrurile materiale, iar restul este uitat. Fiecare an care mi se dădea îl socoteam ca un dar în plus de la Dumnezeu. Socoteam în tinereţe că am să trăiesc cam 60 de ani, n-am să ajung pînă la 70. Am avut întotdeauna obsesia morţii iminente. Cu fiecare an care trecea, încercam să adaug ceva la mine, la persoana interioară, căci persoana exterioară nu mă interesa. Cînd eram în viaţa publică, fiecare an însemna încă o posibilitate de a răspîndi cultura, de a forma cultura, de a răspîndi ceva din traseul fiinţei mele. […] Bătrîneţea nu este o povară. Acum, pentru mine nu există moarte, există «trecere dincolo»…

Caut ceea ce nu pot gasi, gasesc ceea ce nu caut. (Gradinarul dragostei. Luna in crestere) © CCC

Secolul XXI va fi umanist sau nu va fi deloc. (Cotidianul Libération - A quoi pensez-vous?) © CCC

Frumusetea unui trandafir este si ea o iluzie. Dar daca il dezbraci de aceasta iluzie si-l privesti ca pe o combinatie de carbon si azot, nici parerea aceasta nu-i adevarata.

Timpul în care trăim este un timp ciudat. Pretutindeni pe planetă doar disarmonie, lipsă de unitate, învrăjbire și mai cu seamă o tendință de secularizare cum n-a mai fost alta, promovată, parcă, de forțe oculte.

Timpurile se schimba si noi ne schimbam odata cu ele.

Acesta este efortul intregii vieti de a constientiza si aprecia adevaratul sine. (Chitra)

Stelele nu se tem ca ar putea fi luate drept licurici.

Omul ignorant deformeaza adevarul.

Sunt dispus sa recunosc drepturile societatii asupra mea, atata vreme cat societatea recunoaste drepturile mele asu­pra ei. Daca ea refuza sa ma considere om, si vrea sa faca din mine o unealta, nici eu nu ma voi inchina in fata ei.

Port in mine o povara apasatoare: povara bogatiilor pe care nu le-am impartit cu altii.

Omul... care poate zice, "prieteni, nu mi-am pierdut vremea" si care consacra toate momentele sale lucrarilor utile, a gasit arta de a multiplica timpul.