Citate de Rabindranath Tagore

Caut ceea ce nu pot gasi, gasesc ceea ce nu caut. (Gradinarul dragostei. Luna in crestere) © CCC

Singurul mijloc prin care, intr-o clipa, intreaga fiinta a omului poate fi redesteptata, este iubirea.

Maturitatea incepe atunci cand iti dai seama ca trebuie sa te bazezi pe tine insuti.

Citim lumea pe dos si pretindem ca ne insala.  

Iubirea este sensul ultim a tot ceea ne inconjoara. Ea nu este un simplu sentiment, este adevarul, este bucuria din care izvoraste intreaga creaţie. © CCC

Toate tragediile care se pot imagina revin la o singura si unica tragedie: trecerea timpului. (Lectii de filosofie) © CCC

Stelele nu se tem ca ar putea fi luate drept licurici.

Timpul nu este o calitate a lucrurilor, ci numai un mod de a gandi.

Timpul vindeca si rani ce par de nevindecat.

Timpul nemarginit nu este decat una din infatisarile infinitului. Fericiti aceia care n-au ametit aplecandu-se peste abisul lui.

Îmi amintesc ce spunea Sfântul Augustin: „Ce este timpul? Dacă nu mă întreabă nimeni, știu ce este. Dacă sunt întrebat, nu știu ce să răspund.” (Borges despre Borges. Convorbiri cu Borges la 80 de ani) © CCC

Trecutul? Un vis retrospectiv. Viitorul? Un vis anticipat. Prezentul? O minciună între aceste două visuri.

Frumusetea unui trandafir este si ea o iluzie. Dar daca il dezbraci de aceasta iluzie si-l privesti ca pe o combinatie de carbon si azot, nici parerea aceasta nu-i adevarata.

Timpul nu ne schimbă. Doar ne dezvăluie. © CCC

Cand vocea linistii imi atinge cuvintele, O cunosc si astfel ma cunosc pe mine.

A iesi din limitele sensibilitatii noastre si a viziunii noastre mentale pentru a atinge o mai mare libertate, acesta este sensul nemuririi. (India si sufletul ei) © CCC

Secolul XXI va fi spiritual sau nu va fi deloc. („Le XXI-ème siècle sera spirituel ou ne sera pas”) „Mi-au pus în gură: secolul XXI va fi religios. O profeţie ridicolă; cred în schimb că dacă umanitatea secolului viitor nu găseşte nicăieri un model exemplar de om, va fi rău.”  (afirmaţia lui Malraux într-un dialog cu un personaj imaginar, Max Torrès, publicată în Hôtes de passage, 1975, cap. 3.)

- Luna, ce astepti? - Astept sa salut soarele si sa dispar in fata lui.

Timpul se răzbună pe cei care-l ignoră. (Frédéric Ozanam) © CCC

De vrei, voi înceta să mai cânt. De privirea mea face mereu să-ţi zvâcnească inima, voi întoarce privirea de la tine. De te cutremuri la întâlnirea mea, mă voi depărta din calea paşilor tăi. De fiinţa-mi te stinghereşte - atunci când flori îşi împletesc degetele tale - voi fugi din grădina-ţi singuratică. De apa pârâiaşului tău e neliniştită la trecerea corăbiei mele, nu voi mai vâsli spre ţărmul tău.