Omul… care poate zice, “prieteni, nu mi-am pierdut vremea” si care consacra toate momentele sale lucrarilor utile, a gasit arta de a multiplica timpul.
Adevarata revolutie trebuie cuprinsa in spirite si stari, si nu in cuvinte si formule.
Un amic este un frate, un frate pe care-l alegi singur. Arta prieteniei este, se stie, grea si nu oricine este capabil sa o manuiasca… adevarata prietenie… semnul tovarasiei de nazuinte… Puritatea prieteniei, taria ei irezistibila ce leaga pe vecie, pe viata si dupa moarte, consta numai in comunitatea de nazuinte.
O natiune se afirma in istoria universala mai puternic prin biruintele spirituale si culturale decat prin izbanzi militare ori politice. Acestea din urma sunt vremelnice si nesigure, dupa anumite constelatii si situatii, in timp ce un vers nou, o melodie noua, o gandire originala, o fapta morala impunatoare, tot ce contribuie efectiv la sporirea si imbogatirea tezaurului spiritual comun al omenirii, aduce natiunilor un prestigiu permanent si o justificare deplina a dreptului lor la existenta, alaturi de natiunile mari ale lumii.
Cine ar putea sa-si domine gandurile cand este stapanit de sentimentul puternic al panicii ?
Exista oare o stiinta a personalitatii? Se poate oare patrunde in profunzimile unei personalitati? A intelege o personalitate inseamna a vedea ce a vazut, a gandi ce a gandit, a trai ce a trait.
Viata fiecarui om este un intreg sistem de atitudini, de aprobari si dezaprobari, de dorinte si de repulsii…Ceea ce face necesara o atitudine este judecata de valoare, care intotdeauna implica o indicatie, un postulat, un ordin, fie ca indeamna, fie ca opreste.