O, femeie, tu nu ești numai plămada măiestrită a lui Dumnezeu, ci, dimpotrivă, și a oamenilor.
Ei te-nveșmântă mereu cu frumusețe din inima lor.
Poeții îți țes un văl din firele de aur ale-nchipuirii; maeștrii penelului dăruiesc mereu nemurire nouă chipului tău.
Marea îți dăruie perlele; ascunzișurile pământului – aurul; grădina verii – florile; să te-nvăluie, să te-acopere, să te facă mai de preț.
Strălucirea din inima oamenilor s-a răspândit peste tinerețea ta.
Tu ești pe jumătate femeie, pe jumătate vis...
(Poemul 59, Grădinarul)
(trad. Iv. Martinovici)
O cântare înaltă, o laudatio în eternitate, de o remarcabilă puritate, a femeii muză inspiratoare a creatorului în cadrul artelor.
Dupa ce descoperim ca viata n-are nici un inteles, nu ne ramane altceva de facut decat... sa-i dam un inteles.
Non accipimus vitam brevem, sed facimus.
Viata nu o primim scurta, ci ne-o facem noi scurta.
Viata este o creație continua de o imprevizibila noutate.
Daca rabzi raul fara a protesta, e ca si cum l-ai rasplati. Adevaratul remediu al raului este sa lupti impotriva lui.
Vita quam sit brevis, cogita!
Gandeste-te bine: cat de scurta-i viata!
(Plautus, Mostellaria)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.