Daca stai sa judeci cu luare-aminte faptele noastre, gasesti intotdeauna in ele felurite neajunsuri, si aceasta pentru ca natura, felurita si ea, il lumineaza pe unul intr-o privinta si pe altul in alta; de aceea, se intampla ca, stiind un ins un lucru pe care celalalt nu-l stie si necunoscand ce anume are de gand celalalt, fiecare isi da seama cu usurinta de greseala semenului sau, dar nu de a sa, si tuturor ni se pare ca suntem foarte intelepti, si poate mai mult tocmai in acele lucruri in care ne vadim mai nebuni.
“Cunoaste-te pe tine insuti”. Nimic mai greu caci amorul nostru propriu exagereaza intotdeauna meritul nostru inaintea ochilor nostri.
In lumea asta, fiecare isi are punctul lui de vedere care-l impiedica sa vada punctele de vedere ale celorlalti.
Totul depinde de felul in care privim lucrurile, si nu de cum sunt ele insele.
Suntem intotdeauna nedrepti atunci cand gandim si vorbim despre altii, pentru ca pe unii ii infrumusetam cu simpatiile noastre, iar pe altii ii facem mai urati cu antipatia noastra si ambele sunt la fel de instinctive si oarbe.
Pe oameni nu-i impresioneaza la fel aceleasi lucruri.
La crainicul de rele vesti, te uiti urat.
Nimic nu e bun sau rau in natura decat in raport cu felul de a vedea si de a simti al fiintelor fata de obiectele cu care sunt in legatura.
Nu-i aprobam pe altii decat pe temeiul asemanarilor pe care ne dam seama ca le au cu noi insine. Si se pare ca a pretui pe cineva inseamna a-l egala cu tine.
Este sigur ca in orice intelegere omeneasca omul crede ca da mai mult decat primeste.
Cand vorbesti despre tine, orice ai face, nu spui niciodata intregul adevar.
Nu judecam lucrurile decat in legaturile lor tainice cu noi insine.
Din slabiciune, oricine se socoate
cu mintea lui, un centru-n univers.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.