Lucrurile pe care le numesc josnice nu ma umilesc. Fac parte din firea omului. Le accept la fel cum primesc frigul iarna.
Omul e mincinos din fire, adevărul însă e simplu şi gol; omul îşi doreşte înflorituri şi născociri şi, de aceea, nu are nevoie de adevăr: el îi cade din cer de-a gata şi desăvârşit, iar omului îi place numai ceea ce a creat el însuşi – minciuni și vorbe goale.
Singurul mod de a intelepti un animal arogant din fire este de a-i arata din ce noroi e plamadit.
Firea omului este astfel alcatuita, incat ii vine greu sa judece problemele lui proprii dupa o regula generala, si mereu ii place sa faca exceptii in favoarea lui.
Cata vreme n-a ajuns la automatismul batranetii, firea omului se modifica neincetat.
Fereste-te de “falsa vocatie”… sa te aperi tu singur de tine insuti. Fii mereu stapanit de teama de a nu te insela asupra ta, de a nu te lasa amagit de aparente. Incearca-ti sinceritatea asupra ta, pentru a o face clarvazatoare si folositoare… Cauta cu rabdare ceea ce este esential in firea ta. Incearca sa-ti descoperi, putin cate putin, adevarata personalitate. Nu-i usor! Multi nu izbutesc niciodata. Nu te zori, caci n-ai nici o graba. Trebuie sa dibui multa vreme inainte de a sti cine esti. Dar atunci cand te vei fi gasit pe tine insuti, azvarle repede toate vesmintele de imprumut.
Totul vine dinafara, in dispozitia, in obiceiurile si in manierele majoritatii oamenilor…nevoile vietii, situatia in care se gaseste si legea necesitatii forteaza firea omului si-i aduce mari schimbari.
Rasul e cel mai sigur examen al sufletului omenesc. Niciodata firea omului nu se dezvaluie mai deplin ca atunci cand rade. Uneori, e foarte greu sa dibuiesti caracterul cate unui om, dar e de ajuns sa-l surprinzi o singura data razand sincer si brusc, si atunci caracterul lui iti apare ca lumina zilei.
A gresi este in firea fiecarui om, dar a persevera in greseala nu este decat in firea unui neghiob.
Cuiusvis hominis est errare, nullius nisi insipientis in errore perseverare.
(Cicero, Philippicae)