Roger Martin du Gard
Roger Martin du Gard, 23 mar. 1881 – 22 aug. 1958, scriitor francez. Premiul Nobel, 1937. A trait 77 de ani.
Opere principale:
Romane: Devenire, 1908; Jean Barois, 1913; Familia Thibault, 1922 -1940; Caietul cenușiu, 1922; Penitenciarul, 1922; Frumosul anotimp, 1923; Constituția, 1928; La Sorellina, 1928; Moartea tatălui, 1929; Vara lui 1914, 1936; Epilog, 1940.
Teatru: Testamentul lui Moș Leleu, 1920; Pompa, 1928; Un taciturn, 1932.
Eseuri, memorii: Una dintre noi, 1909; Franța de altădată, 1933; Note lui André Gide, 1950; Locotenent-colonelul de Maumort, 1983, postum; Corespondență cu André Gide, 1968, postum.
Citate asemanatoare
-
Actele noastre sunt consecintele a aceea ce suntem si a ceea ce ne inconjoara.A te micsora vorbind cu umilinta despre tine nu-i oare o prefacatorie a vanitatii? Bine este sa nu vorbesti despre tine. Dar aceasta omul n-o poate face decat daca are siguranta ca cel putin altii vor sti sa vorbeasca despre el.Sa nu confunzi iubirea aproapelui cu emotia care te cuprinde cand te apropii, cand te atingi de anumite fiinte.Cultiva-ti vointa. Daca esti in stare sa urci, nimic nu-ti va fi cu neputinta.Stiinta. Este mai mult decat o cunoastere. Este dorinta de a te pune de acord cu universul ale carui legi le presimti…Prin stiinta te simti adanc in contact, in armonie cu natura si cu tainele ei.Oricarei fiinte ii sunt harazite anumite incercari launtrice, anumite lupte.Adevaratul curaj nu e de a astepta cu calm evenimentele, ci de a alerga inaintea lor, pentru a le cunoaste cat mai devreme posibil si de a le accepta.Cand o femeie isi marturiseste varsta, inseamna ca nu o mai are.Fara religie, oamenii nu s-ar fi impacat atata timp cu saracia. S-ar fi rasculat demult, si acum ar fi liberi.Adevarata fire nu se dezvaluie in purtarea obisnuita a oamenilor, ei au actele acelea neprevazute, in aparenta greu de explicat, uneori scandaloase, care le scapa si prin care se tradeaza autenticul.Te apuca groaza cand cantaresti la rece tot ceea ce sta in calea pacificarii oamenilor. Cate veacuri vor mai trebui sa treaca pana cand evolutia morala va eradica din omenire intoleranta instinctiva, respectul innascut pentru forta brutala, placerea asta fanatica a animalului de a triumfa prin violenta, de a-si impune prin violenta felul lui de a simti, de a trai, celor mai slabi, care nu simt, care nu traiesc ca el?Ceea ce cerem noi este ca lumea sa devina pura si sa se poata trai in mijlocul ei.Unii oameni sunt mai dispusi decat altii sa accepte o formula gata conceputa, asa cum face crustaceul, care se instaleaza in prima cochilie goala pe care o intalneste, si-i ia forma, in timp ce alte crustacee simt nevoia sa-si secrete singure carapacea.Exista intotdeauna si o oarecare voluptate in asteptare.Trebuie sa fii indragostit de ceea ce faci.Nu patriotismul - instinct natural - este acela ce impinge la razboi; ci nationalismul, sentiment capatat, artificial. Dragostea de pamant, de traditii, nu implica dusmanie, violenta impotriva vecinului.Nu pot admite violenta, nici chiar aceea care se angajeaza impotriva violentei.Factorul esential al progresului e timpul.Sunt unii oameni carora in viata li se intampla intotdeauna ceea ce merita.Morala. Viata morala. Fiecare sa-si descopere datoria, sa-i prescrie caracterul, limitele. Sa-si aleaga atitudinea, dupa cum judeca el in cursul unei experiente niciodata intrerupte a unei vesnice cautari. Disciplina, rabdare. Sa navighezi intre relativ si absolut, intre posibil si dorit, fara a pierde din vedere realul, ascultand glasul adancii intelepciuni ce salasuieste in noi. Sa-ti ocrotesti fiinta. Sa nu te temi ca te inseli. Sa nu te temi sa te renegi mereu. Sa-ti vezi greselile, pentru a merge tot mai adanc in lamurirea propriei tale fiinte si in descoperirea propriilor tale indatoriri.Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.