Citate despre Religie

Nu patriotismul - instinct natural - este acela ce impinge la razboi; ci nationalismul, sentiment capatat, artificial. Dragostea de pamant, de traditii, nu implica dusmanie, violenta impotriva vecinului.

Adevaratul curaj nu e de a astepta cu calm evenimentele, ci de a alerga inaintea lor, pentru a le cunoaste cat mai devreme posibil si de a le accepta.

E o lege istorica: invingatorii isi insusesc imediat viciile invinsilor. S-ar spune ca o anumita imoralitate molipsitoare tasneste direct din centrul puterii.

Nu trebuie sa uitam ca mirarea sau, ca sa intrebuintam un cuvant mai expresiv, minunarea - izvorand din impresionabilitatea momentana a intelegerii - a constituit temelia religiozitatii primitive a omului.

A-ti ascunde vanitatea nu inseamna a fi modest.

A pretinde ca zeii au vrut sa faureasca lumea, cu toate minunatiile ei, pentru oameni, ce lucru lipsit de ratiune. Caci ce beneficiu ar fi putut spera din partea recunostintei noastre, niste fiinte care se bucura de o eterna beatitudine, pentru a intreprinde cel mai mic lucru in favoarea noastra.

Religia este o pavaza in calea experientei divine.

Din copilărie, lumea supranaturală a fost evidentă pentru mine, la fel ca și prezența divină. Religia catolică în care am fost crescută se potrivea perfect cu riturile ei sacre, frumusețea, muzica și simțul adorației care au dispărut oarecum de atunci... Dar, urmând studii superioare de literatură clasică până la licență, am putut de asemenea, să descopăr și să explorez bogata filozofie a Greciei antice, precum și multe mituri fondatoare ale tradiției occidentale. Astăzi, mă simt atât neoplatoniciană, cât și creștină: de aceea îmi sunt dragi oameni precum Pico della Mirandola și Simone Weil. Dragostea mea pentru Hristos (dincolo de diferitele Biserici) și fidelitatea mea față de El sunt ireversibile, dar căutarea adevărului și mântuirea sufletului nu vin numai din religie, ele se bazează și pe o cunoaștere interioară, o asceză personală, o meditație răbdătoare, așa cum au predat filozofii greci, de la Pitagora la Plotin, prin Socrate și Platon. Iată, deci, ceea ce îmi ghidează și îmi hrănește existența: căutarea esențialului, aspirația la o cunoaștere superioară care să atingă realitățile cerești, dorința mistică de „viață perfectă” sau „viață divină”. Orice altceva este accidental sau secundar. © CCC

Fereste-te de "falsa vocatie"... sa te aperi tu singur de tine insuti. Fii mereu stapanit de teama de a nu te insela asupra ta, de a nu te lasa amagit de aparente. Incearca-ti sinceritatea asupra ta, pentru a o face clarvazatoare si folositoare... Cauta cu rabdare ceea ce este esential in firea ta. Incearca sa-ti descoperi, putin cate putin, adevarata personalitate. Nu-i usor! Multi nu izbutesc niciodata. Nu te zori, caci n-ai nici o graba. Trebuie sa dibui multa vreme inainte de a sti cine esti. Dar atunci cand te vei fi gasit pe tine insuti, azvarle repede toate vesmintele de imprumut.

Dacă rădăcinile Statului nu ar fi fost înfipte adânc în trecutul roman, Statul medieval s-ar fi dizolvat în Biserică și Biserica în Stat și este greu de înțeles cum conceptul modern de separare între conștiința religioasă și Stat s-ar fi putut dezvolta sau chiar s-ar fi putut naște. Acesta este secretul diferenței profunde, chiar mult mai profunde decât se crede, dintre statele creștine și statele musulmane. Islamul oferă nu numai o religie, ci un drept, o politică al cărei echivalent l-am căuta în zadar în Evanghelie. [...] Imposibil să atingi ceva fără a întâlni, fără a risca să jignești dogmele. Și întrucât legea, politica, obiceiurile sunt rudimentare, constituite pentru o societate puțin evoluată, este o sarcină supraomenească să se adapteze societatea musulmană la viața modernă. (Sfârșitul lumii antice și începutul Evului Mediu) © CCC

Actele noastre sunt consecintele a aceea ce suntem si a ceea ce ne inconjoara.

Religia inabusa orice pornire a sufletului care nu se naste nemijlocit din ea.

O convingere care incepe prin a admite legitimitatea unei convingeri adverse, se condamna la esec.

Adevarata fire nu se dezvaluie in purtarea obisnuita a oamenilor, ei au actele acelea neprevazute, in aparenta greu de explicat, uneori scandaloase, care le scapa si prin care se tradeaza autenticul.

Pentru oamenii carora pamantul nu le mai ofera nimic, s-a inventat cerul.

Doctrina chiar conteaza. Dar oricui trebuie sa i se reaminteasca mereu faptul ca a propovadui doctrina nu inseamna a fi corect fata de Domnul. © CCC

Fara religie, oamenii nu s-ar fi impacat atata timp cu saracia. S-ar fi rasculat demult, si acum ar fi liberi.

A fi, a gandi, a crede, asta nu inseamna nimic. Nimic, atata timp cat nu-ti transformi viata, gandul, convingerea in act.

In fiecare francez exista un sceptic care nu doarme niciodata decat cu ochii intredeschisi.

Exista intotdeauna si o oarecare voluptate in asteptare.