Citate de Roger Martin du Gard

Exista in om ceva superior limbajului, aceasta este vointa.

Cand vorbesti despre tine, orice ai face, nu spui niciodata intregul adevar.

A-ti ascunde vanitatea nu inseamna a fi modest.

Notiunea indoielii… presupune experienta greselii, neincrederea in sine si in senzatiile proprii, neincredere in altii.

Unii oameni sunt mai dispusi decat altii sa accepte o for­mula gata conceputa, asa cum face crustaceul, care se instaleaza in prima cochilie goala pe care o intalneste, si-i ia forma, in timp ce alte crustacee simt nevoia sa-si secrete singure carapacea.

Trebuie sa fii indragostit de ceea ce faci.

Exista intotdeauna si o oarecare voluptate in asteptare.

Cat de usor lovesti mereu un lucru, tot il infrangi si-l birui pan-la urma. Nu vezi cum picatura cea de apa, cazand pe piatra, gaureste piatra?

Adevaratul curaj nu e de a astepta cu calm evenimentele, ci de a alerga inaintea lor, pentru a le cunoaste cat mai devreme posibil si de a le accepta.

Nici o forta din lume nu poate impiedica o idee justa sa fie justa.

Este mare diferenta intre dorinta si vointa: dorinta ca­re pluteste cu moliciune pe nori, vointa, care alearga pe picioare prin pietre: una care asteapta totul de la intamplare, alta care nu cere nimic decat de la ea insasi.

Orice gest te angajeaza. Mai ales gesturile generice.

Sunt unii oameni carora in viata li se intampla intotdeauna ceea ce merita.

Daca un om vrea ceva cu adevarat, daca vrea cu toata vointa lui, izbuteste. (Noaptea de Sanziene)

Te apuca groaza cand cantaresti la rece tot ceea ce sta in calea pacificarii oamenilor. Cate veacuri vor mai trebui sa treaca pana cand evolutia morala va eradica din omenire intoleranta instinctiva, respectul innascut pentru forta brutala, placerea asta fanatica a animalului de a triumfa prin violenta, de a-si impune prin violenta felul lui de a simti, de a trai, celor mai slabi, care nu simt, care nu traiesc ca el?

Mi-am indreptat intotdeauna privirile spre viitor.

Vointa include in sine intregul suflet: a voi inseamna a uri, a iubi, a regreta, a te bucura, a trai, intr-un cuvant, vointa este taria morala a fiecarei fiinte, nazuinta de nimic incatusata de a fauri sau distruge un lucru, puterea creatoare care din nimic face minuni.

Suferinta umana nu poate decat sa intareasca in noi instinctul milei.

A fi, a gandi, a crede, asta nu inseamna nimic. Nimic, atata timp cat nu-ti transformi viata, gandul, convingerea in act.

…Cand cercetez lucrurile indeaproape, ma izbesc de un sofism; vreti sa dovediti ca Dumnezeu e puternic si bun si pentru asta faceti apologia ordinii universale; dar cand incerc sa va atrag atentia ca aceasta ordine e foarte imperfecta, imi refuzati dreptul de a discuta problema universului, tocmai fiindca este opera lui Dumnezeu…Asa se face ca nu mi s-a ingaduit sa impac cele doua afirmatii: pe de o parte, ca Dumnezeu este culmea perfectiunii, si pe de alta parte, ca lumea noastra imperfecta este opera lui.